George Marin
La finalul meciului Sepsi – Petrolul, scor 2-0, antrenorul Nae Constantin l-a nominalizat – cu formula „poate”! – pe Huja, alături de Meijers, ca fiind remarcați pentru modul în care cei doi s-au luptat în defensivă.
Departe gândul de a-l contrazice pe antrenorul petrolist, care analizează situațiile pur tehnic, spre deosebire de reprezentanții presei, care trebuie să privească totul și jurnalistic. Dar, oricum am suci-o și am învârti-o, tot la faptele petrecute pe teren ajungem.
Așadar, să vedem ce „poze” a surprins radiografia noastră. De acord cu Nae Constantin în privința faptului că Huja s-a luptat la Sfântu Gheorghe, inimos ca întotdeauna, ca și în orice meci în care ar fi prezent. De altfel, el este jucătorul Petrolului cu cea mai spectaculoasă creștere în valoare de la sosirea la Ploiești. A crescut tehnic, a crescut tactic – îndrăznesc să o spun ca o liber de combătut părere pur personală – a căpătat curaj în joc, îndrăznind și acțiuni demne de jucători „cu tupeu” chiar și în meciul de vineri (min. 36; apoi, dribling printre doi adversari, min. 44), dar mai sunt lucruri de pus la punct. Unul dintre aceste lucruri – o altă de combătut părere personală – a putut fi observat în meciul de la Sfântu Gheorghe. Vorbesc despre anumite poziționări și despre o mai mare asprime pe care ar putea-o adăuga marcajului, atunci când situația o cere, folosindu-și astfel forța fizică pe care o are.
În meciul cu Sepsi, Huja l-a avut în zonă pe Šafranko, dar, la ocazii, a trebuit să îi ia în colimator și pe Cosmin Matei și, uneori, pe Aganović sau Păun. La fazele fixe, în ambele direcții, partenerul de luptă a fost Márk Tamás, cel care l-a păcălit o dată pe apărătorul petrolist („cap” periculos, din corner, min. 61). Recunoscut ca un tip foarte disciplinat tactic, Huja nu a deviat de la această linie. A făcut ceea ce trebuie să facă un fundaș de marcaj, a primit și a trimis pase (evident, foarte multe cu colegii din apărare și cu Vâlceanu), a urmărit translația pe latul terenului, a păstrat linia ofsaidului în apărare, la fel și distanța dintre echipieri, a avut poziții sigure pentru a primi mingea sau pentru a oferi posibilitate de pasă purtătorului de balon și a colaborat bine cu colegii (l-a suplinit pe Meijers, min. 11; surprins în atac, a fost acoperit de Țicu, min. 19 și min. 42; a schimbat bine marcajul cu Țicu, preluându-l pe Păun, min. 27). În prima parte a avut și câteva tentative de participare la atac (pe locul eliberat de Țicu, min. 7, plus altele deduse din cele descrise în cuprinsul articolului), precum și încercări de angajare a colegilor prin baloane trimise în adâncime (pentru Cioiu, min.1; pentru Gicu Grozav, min. 25 și min. 45, toate eșuate de puțin).
Însă, ceea ce nu a mers perfect, ca altădată, a fost marcajul omului pe care l-a avut în grijă. Šafranko, vulpoi experimentat, s-a desprins deseori din marcajul lui Huja, rezultând diverse consecințe (corner, min. 21; acțiune oprită greu de Vâlceanu, min. 41; slovacul se eliberează, iar Huja păzește poarta la faza încheiată fair-play de Cosmin Matei, min. 45+1; a respins în corner,dar pierduse marcajul la omul său, min. 50). Au fost situații când a fost departe de Šafranko (a rezultat un șut, parat de Vâlceanu, min. 64; min. 88), altele în care nu din vina lui nu l-a putut marca pe atacantul covăsnenilor (de exemplu, minge pierdută de Țicu, Huja fiind poziționat avansat, în margine, pentru primire, min. 33), dar a fost și o situație când l-a blocat bine pe slovac, în joc aerian, situația fiind rezolvată definitiv de Meijers (min. 54). Au mai fost alte două situații când nu numai Huja, ci toată echipa a pierdut marcajul (min. 28;apoi la golul anulat de VAR, min. 66). La unele faze de joc, poate că a pune mai rapid piciorul ar fi însemnat câștigarea balonului, sau respingerea acestuia (min. 30). Însă, nu i se poate imputa centrarea lui Aganović de la primul gol, croatul fiind „om în plus” în acea zonă, Huja încercând o intervenție de ultim moment deși se afla departe de balon (min. 16). Greu de înțeles a fost retragerea înspre poarta proprie prin care Huja singur l-a eliberat pe Šafranko, la faza celui de-al doilea gol (min. 56). Poate voi fi învinuit că sufăr de sindromul „ochi de soacră”. Dar, evidența este filmată.Cu siguranță că toate acestea sunt observate mai ales de staff-ul tehnic. Ba chiar cei care pregătesc echipa pot găsi și mai multe, atât bune cât și rele. Și, ca să nu uităm de cele bune – altele decât cele expuse în debutul materialului – nu putem uita salvarea unui gol, respingând de pe linia porții, într-un moment în care mulți jucători s-ar gândi că și așa nu mai contează, la 0-2, pentru că arbitrul sta să fluiere finalul meciului (min. 90+3). Ca să concluzionăm, putem spune că Huja a fost în nota echipei, reflectată și de cifrele înregistrate, cele care dau o imagine clară, chiar dacă nu vie, asupra modului în care a curs meciul, nu numai asupra realizărilor „lupului” radiografiat. Plusul acordat de Nae Constantin pentru jocul de la Sfântu Gheorghe fiind adus de acest spirit de luptă care durează chiar și dincolo de fluierul de final al arbitrului.
