Florin Tănăsescu
„Scol’-te mă!”, a tunat în miez de noapte Ciucă. Şi s-a trezit – n-am zis deşteptat – ăl de-i ministrul Muncii şi Protecţiei anti-sociale.
Buimac şi cu fulgi în cap, nefericitul a mormăit: „Ordonaţi!”.
„Mergem să dăm la peşte. Că trebuie să mișcăm ceva pentru ţară. Şi mi-a trecut una prin scăfârlie. Dacă cineva a hrănit cu cinci pâini şi doi peşti mii de câini, plagiez şi eu minunea Lui…
Unul a îndrăznit să zică: „Şefu’, pâini, nu câini!”.
„Pâini sau câini, pisici sau şoareci, oameni sau oi, ce contează pentru noi?”.
Marginea bălţii. Niciun „Oac!”, niciun brotac. Doar broscoii neamului.
„La lumină de girofar, fiecare ministru devine un pescar. Fuga-marş în câte-un tufiş şi fir întins!”, a ordonat Ciucă.
Iar undiţa fiecăruia undiţa, balta băltea, ţara tăcea ca un peşte.
Doamna Gabi Firea a-ntrebat: „Eu, dacă sunt femeie, se presupune că sunt pescară? Sau pescărească sau pescăriţă?”
Premierul, galant: „Stimată domniţă, pescăreşti sunt poveştile pe care le spunem noi! Pe scară sau scări, pe picior de plecare din ţara asta sunt viermii. Acum, daţi-mi voie să sărut a voastră mânuşiţă!”.
Liniştea guvernului-pescar e spartă dintr-un tufiş:
„Ce de fâţeeee!”.
Nevrozat, primul ministru: „Mă, tu nu faci mişo de secretarele din aparatul de stat!”.
Se face dimineaţă. Şi nicio minune nu se întrezăreşte. Şi niciun peşte nu catadicseşte să se lase păcălit.
Doar poporul – „Câini, pisici sau şoareci, oameni sau oi” – nu cârteşte.
Undiţa undiţeşte, balta bălteşte, ţara amuţeşte.
