Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce, ani la rând, v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În acest episod vom face o incursiune în finalul sezonului 1963 – 1964, atunci când Poiana Câmpina a fost cel mai aproape de promovarea în Divizia A. Promovare pe care n-a vrut-o. Pentru a înţelege întreg contextul, ne ducem la lucrarea „O istorie a fotbalului câmpinean”, Volumul II, Capitolul 4. 18 I, paginile 192 – 193.
„Nu regretau prea mult faptul că în anul viitor nu vor juca în prima categorie!”
Poiana a terminat, anterior, de două ori pe locul al doilea, în ediţiile din 1955 și 1961 – 1962. Cel mai aproape de promovare a fost însă în ediţia 1963 – 1964, când a stat la mâna rezultatului ei final, dar a pierdut și a terminat pe locul trei. O victorie în ultima etapă, pe terenul celor de la CFR Pașcani, ar fi adus Poiana Câmpina în Divizia A. A promovat însă Universitatea Craiova.
O frază din cronica acelui meci de la Pașcani spune tot: „De altfel, o parte dintre cîmpineni, „eroii” principali în acest joc, ne-au lăsat la sfîrșit impresia că nu regretau prea mult faptul că în anul viitor nu vor juca în prima categorie”.
De ce n-au vrut să intre în A
Privind în ansamblu, peste întreaga istorie a fotbalului câmpinean, se pare că niciodată Divizia A n-a fost un obiectiv dorit sută la sută. În perioada comunistă au fost rare cazurile când două echipe din același judeţ au jucat concomitent în primul eșalon. Timișoara, Aradul (un sezon), Clujul, au avut, dar nu constant, câte două echipe în același sezon.
O excepţie a fost Hunedoara, dar „minerii” n-aveau multe bucurii, astfel că n-a avut nimeni o problemă că Jiul Petroșani și Corvinul au jucat mulţi ani împreună în prima divizie. Plus că erau și echipe bogate, unde jucătorii își doreau să ajungă. Politica de stat în privinţa fotbalului era să fie cât mai răspândit. În Prahova, evident, toate energiile se canalizau în direcţia sprijinirii Petrolului Ploiești. Poiana și-a asumat rolul de a „doua vioară” și s-a împăcat cu acest statut, cu un loc călduţ în Divizia B.
Penalty-ul lui Banu
(…) Cheia acestui campionat a fost meciul din data de 3 mai 1964, contând pentru etapa 20, de pe teren propriu, cu Universitatea Craiova. A fost 0-0, dar poienarii au ratat un penalty prin Alexandru Banu! „Am tras tare, dar mingea a lovit bara! Atât de tare am șutat că mingea a ajuns apoi la mijlocul terenului”, și-a amintit, recent, Alexandru „Alecu” Banu. După acel meci a început ascensiunea fulminantă a oltenilor. Dacă ar fi pierdut la Câmpina, n-ar mai fi îndrăznit să spere în acel sezon.
În cartea „Campioana unei mari iubiri”, reputatul ziarist sportiv Laurenţiu Dumitrescu, a povestit cu lux de amănunte, după ce i-a intervievat pe eroii acelor momente, ascensiunea Universităţii Craiova începută de la Câmpina: „Ieșirea din monotonie s-a produs pe la începutul lunii mai, cînd sîngele oltenilor începe să clocotească, să curgă mai năvalnic.
„Mă! le-a strigat, la cabine, jucătorilor săi, antrenorul Nicolae Oţeleanu. Ce sînteţi voi, mă, bărbaţi sau niște muieri fricoase? Accept neputinţa, că de unde nu-i, nimeni nu poate cere, dar nu suport lașitatea sau eschivarea. Pe mine voiaţi voi să mă păcăliţi azi? Vă sfîșii, mă! Și vă dau pe toţi afară, și-o să joc cu juniorii, că altfel văd că nu se poate! Ptiu, fir-ar mama ei a dracului de treabă. A început să-mi fie rușine să dau ochii cu oamenii în oraș. Vouă nu? Vouă nu, mă? (…) Ameninţarea cu „datul afară” și-a atins repede scopul. Pentru că, o săptămână mai târziu, la 3 mai 1964, într-o splendidă zi de primăvară cu braţele încărcate de flori, la Cîmpina s-a jucat unul dintre primele derbyuri ale seriei I: Poiana – Știinţa 0-0! O surpriză? Nu.
O mare surpriză, deoarece Poiana era lideră. Echipa Craiovei s-a apărat foarte bine, a jucat bărbătește, a forţat pînă la epuizare. Exact cum îi plăcea antrenorului Oţeleanu. „Dar nu ne-a spus nimic după meci, își amintește Lovin, cel care, la Cîmpina, a ratat o mare ocazie. Nu ne-a băgat în seamă. Pe drumul de întoarcere spre casă, am început să ne gândim la promovare”.(…)
1. Metalul Tîrgoviște 25 15 2 8 44-36 32
2. Poiana Cîmpina 25 14 3 8 39-27 31
3. Știinţa Craiova 25 11 8 6 42-27 30
Acesta era clasamentul înaintea ultimei etape, care oferea mari șanse tuturor aspirantelor la promovare. Știinţa juca acasă, pe terenul propriu, cu Metalul. Poiana se deplasa la Pașcani. Ca să urce alături de Dinamo, Steaua, UTA, Rapid, Petrolul, pe îndepărtata scenă a lui Deliu, Știinţa trebuia să cîștige meciul direct cu Metalul, indiferent de scor, deoarece avea un golaveraj mult mai bun: +15, faţă de +8 al tîrgoviștenilor. Ca să promoveze, Metalul avea nevoie de victorie. Își putea îndeplini dorinţa și cu un meci egal, dar, în această eventualitate, totul depindea și de rezultatul de la Pașcani, unde juca Poiana, și dacă Poiana cîștiga, ea își vedea împlinit visul.
Metalul, Poiana sau Știinţa?
Va arbitra corect CFR Pașcani?
Duminică, 14 iunie, întreaga Craiovă era în fierbere și toată lumea își punea cele două întrebări. „Eu unul nu am putut dormi toată noaptea, își amintește inginerul Bărbulescu, mijlocașul echipei. Și puţini au fost cei care au reușit să facă abstracţie de meciul de a doua zi. Era și firesc, nu?”.
Cum s-au derulat cele două meciuri? La Craiova, stadionul a fost luat cu asalt încă de dimineaţă. Și pentru a nu se juca prea mult cu inimile miilor de suporteri, craiovenii au deschis repede scorul, în minutul 7, Anton săltînd mingea calm, cu capul, peste portarul Marcu (n.a. – ex-poienarul). 30 de minute mai tîrziu, în celălalt capăt de ţară, la Pașcani, mijlocașul Panait înscria pentru CFR. Așadar, la pauza dintre reprize, Știinţa se afla în Divizia A. Ce s-a întîmplat în continuare? La Pașcani, în minutul 69, Simina l-a faultat în careu pe Nisipeanu, tot cel faultat a executat lovitura de la 11 m și Poiana a egalat. Dar și la 1-1 tot Craiova … rămînea în A, avînd +16 faţă de +12 la golaveraj. Oricînd se putea întîmmpla însă orice și… Emoţiile n-au durat mult, Atanasiu aducînd victoria CFR-ului. Iar la Craiova… La Craiova, în ultimele zece minute, cînd zarurile fuseseră aruncate, Lovin și Onea au ridicat scorul la 3-0 și Rubiconul fusese astfel trecut.
1. Știinţa Craiova 26 12 8 6 45-27 32
2. Metalul Tîrgoviște 26 15 2 9 44-39 32
3. Poiana Cîmpina 26 14 8 9 40-29 31
Gică Petrescu a „cântat” fals
La 55 de ani și 5 luni de la acel meci de la Pașcani, în octombrie 2019, Alexandru „Alecu” Banu a lămurit lucrurile, confirmând ceea ce se scrisese în cronica meciului, că în Moldova a fost ceva ciudat. „Antrenorul Gică Petrescu, când a zis formaţia, ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată. Eu, care jucam fundaș stânga, am fost trecut inter stânga. Din apărare l-a scos și pe Gicuţă Ionescu. Nu putea să-l scoată din echipă, dar l-a pus la mijloc. Tocmai la acel meci a scos doi oameni importanţi din apărare, noi nu am jucat pe posturile noastre… A fost o ședinţă după meci, cu directorul Anghel Popa, cu toţi șefii. Gică Petrescu, cum era el gură bogată, a tot găsit scuze, că „băieţii au vrut, dar n-au putut”, că „arbitrul ne-a tocat”. Știa să-i învârtă pe toţi din vorbe. Asta a fost atunci, la Pașcani!”, a dezvăluit Alexandru Banu. „Și încă ceva. Nisipeanu, săracul, și-a scos verigheta de pe deget și i-a întins-o căpitanului de la Pașcani. „Ia-o, pune-o pe deget, și ţine-o până la final! Facem chetă și vă dăm bani, numai lăsaţi-ne să mai marcăm un gol!” Nu s-a putut”, a mai povestit Banu.
Iată şi caseta tehnică a acelui joc:
Etapa 26, 14 iunie 1964
CFR Pașcani – Poiana Câmpina 2-1 (1-0)
Marcatori: Panait (36), Atanasiu (72) / Nisipeanu (69 – penalty)
CFR Pașcani: Leaţă – Rusu (Niţescu), Gheghi, Simina, Nedelcu – V. Panait, Horvath – Plugaru, Dascălu, Atanasiu, Rozorea
POIANA: V. Dumitru (Opaţchi) – V. Postolache, Mărculescu, Șovăială – Gh. Ionescu III, Cr. Iancu – Silaghi, Nisipeanu, A. Iordache (Dumitrache), Al. Banu, C-tin Nanu
Arbitri: M. Niţă – V. Dumitrescu, Șt. Tașula (toţi din București)
