George Marin
Conjunctural sau nu, Felix Mathaus a apărut ca fundaș central dreapta în cadrul liniei de trei, mijlocul acestei linii fiindu-i lăsat lui Meijers. După cum s-a văzut în timpul disputei, Mathaus nu a avut de îndeplinit sarcini deosebit de complexe în teren, ci a avut o misiune care pare simplă în teorie, dar destul de greu de pus în practică. În acest război de uzură între un atac care era cunoscut drept puternic, rapid, inventiv, și o apărare care trebuie să fie mobilă, dar dârză, capabilă să absoarbă loviturile și să declanșeze contralovituri, este nevoie de soldați care, în misiunea lor de a păzi tranșeea, să lupte cu devotament, cu răbdare și, evident, cu aplicație în colaborarea cu cei de alături, respectând à la lettre tactica propusă. Mathaus a fost unul dintre acești soldați.
Colaborând îndeaproape cu Meijers, Mathaus a avut misiunea de a păzi zona în care a acționat Ivan, până la înlocuirea acestuia cu Rivaldinho în minutul 60. După care, a acordat mai multă atenție lui Markovic, intrat și el în joc tot în acel minut, ca al doilea vârf de atac. În prima oră de joc, Mathaus a mai avut de supravegheat intrările lui Baiaram (min. 2, 14 și încă altele), care venea din poziția pe care o ocupa între liniile petroliste și se intercala între fundașul nostru de origine africană și Meijers, adică acolo de unde Ivan se deplasa lateral. Mathaus nu s-a limitat doar la aceste mici manevre, ci a asigurat dublaj lui Pașov (acțiune totuși puțin târzie, Pașov fiind depășit, a urmat centrarea lui Bancu, min. 20; dublaj preventiv, de atenție, la posibila intrare în zonă a lui Baiaram, la oarecare distanță, min.21; min. 90), chiar și lui Huja, în partea opusă zonei arondate lui (min. 39, când Meijers fusese depășit). El a avut în vedere și marcajul la cei care i-au intrat în zona sa (Câmpanu, min. 33; Crețu, min. 53, 56; Bancu, în câteva rânduri), ori a contracarat demarcările adversarilor (Bancu, min.7), precum și pasele în adâncime adresate acestora (Baiaram, min. 17). Baiaram i-a făcut un moment de viață grea, întrecându-l pe Mathaus în viteză, dar Meijers și-a suplinit perfect colegul de linie (min. 42).
Cât privește marcajul făcut lui Markovic, Mathaus a avut, în general, succes. L-a blocat bine pe mai puternicul, dar mai puțin mobilul (decât Ivan) atacant craiovean (i-a „ciupit” mingea în careul petrolist, min. 74; a recuperat balonul din picioarele adversarului, min. 77; i-a blocat tentativa de centrare, min. 83;l-a blocat încă o dată, min. 89).
La fazele fixe, în special la loviturile de colț adverse, Mathaus l-a păzit pe Raul Silva (de două ori succesiv în min. 25, apoi min. 39, 40), un fundaș advers cam de aceeași înălțime, dar și Crețu i-a apărut în față. Poziția sa a fost către bara îndepărtată. La loviturile libere frontale ale adversarilor, inclusiv la aceea de la golul egalizator, Mathaus a făcut parte din zid. Au fost și momente în care Mathaus a fost păcălit de adversari, în special după pauză, când oltenii au intensificat ritmul jocului (Crețu, min. 62, dar Mathaus a revenit și a respins; Rivaldinho, pasă cu călcâiul prin spatele lui Mathaus, min. 72).
În ceea ce privește jocul cu balonul, Mathaus a respins ori blocat ceea ce era de respins și de blocat, a recuperat ce se putea recupera, nu s-a dat înapoi de la dueluri atunci când a fost necesar. Ba chiar ar fi putut realiza mai mult la una dintre puținele sale apariții în careul advers, când mingea i-a fost „suflată” cu un moment înainte de a încerca o lovitură cu capul din plonjon la cornerul bătut de Dumitriu (min. 34). Pasele au fost corecte în general, cu mici excepții (pasa foarte tare pentru Bratu, în zonă centrală, recepție dificilă a tânărului petrolist și preluare de către adversar, min. 15).
Împreună cu ceilalți jucători ploieșteni, Mathaus a reușit ca, în timpul meciului, mai ales înainte de pauză, să dea o senzație de securitate a porții apărate de Vîlceanu, chiar dacă au fost și situații nespeculate de adversar când acesta putea crea superioritate numerică zonală, doi contra unul.Ori Mathaus, ori Pașov s-ar fi putut găsi în asemena situație, dar oltenii au mutat atacul pe stânga (min. 44),sau la greșeala lui Pașov, dar Craiova a atacat lent (min. 52), ca să dăm doar două exemple. Până aici, toate au fost bune și frumoase.
Din cele expuse mai sus se poate observa că Mathaus s-a integrat în ansamblul gândit de Nae Constantin și s-a străduit să respecte consemnul, ca orice soldat disciplinat, neuitând și punând în practică obligația de a nu pierde nicicum din vedere colaborarea cu colegii de linie și cu cei care alcătuiesc linia din fața sa. Le-a făcut pe toate acestea până când Rivaldinho, pe care îl avea sub ochi, i s-a strecurat în spate, într-un îngust spațiu liber între el și Pașov, pe la 7 sau 8 metri de poartă. Deși a sărit, Mathaus a fost depășit de balonul centrat din stânga, Pașov a fost prea în spate și nici nu a încercat să îl incomodeze cumva pe Rivaldinho, Vîlceanu nu a ieșit (greu de stabilit dacă trebuia să o facă), iar Craiova a tras ultimul glonț (min. 90+1). Glonțul fatal…
