Nicoleta Dumitrescu
Ieri a debutat noul an universitar, iar dintre discursurile și îndemnurile oficialilor către studenți, așa cum se întâmplă la fiecare început de octombrie, a lipsit cel din partea ministrului Educației. Iar motivul deja se știe, ministrul care era în funcție, Sorin Cîmpeanu, a demisionat la sfârșitul săptămânii trecute, ca urmare a acuzațiilor de plagiat chiar într-un curs universitar. De altfel, în cadrul actualei coaliții aflate la guvernare, există un alt liberal acuzat de plagiat, după Florin Roman, fost ministru al Cercetării și Digitalizării, inclusiv actualul premier fiind protagonist al altui scandal pe această temă.
Avizi nu doar de funcții importante și foarte importante, ci inclusiv în obținerea de titluri pompoase, care să dea bine la CV, mai ales în baza recomandărilor plecate de la partid, în cazul unor politicieni s-a dovedit că plagiatul este o piatră de moară cărată în spate de cei care au dorit să fie ba miniștri, ba secretari de stat etc. Iar asta este tot vina partidelor care, în anii electorali, se laudă cu candidații și ”specialiștii” lor, care mai de care mai școliți, inclusiv cu diplome de diverse doctorate. Trecutul, însă, mai ales dacă are și pete, afectează, până la urmă, stabilitatea unei funcții, așa cum s-a întâmplat și în cazul fostului ministru al Educației.
Ieri, aflat la deschiderea noului an universitar, la una dintre facultățile din București, șeful statului, invocând unul dintre dragile sale proiecte – ”România educată” – a ținut să aducă în prim-plan, în discursul său, și plagiatul, definindu-l drept ”fenomen toxic al mediului educațional”. Și a mai spus ceva: ”Educația este rădăcina din care aceasta crește și dă naștere unei societăți cu oameni verticali, capabili să-și pună în valoare talentul și competențele, atât pentru împlinirea personală, cât și pentru binele comun”! Din păcate, deși sună bine, este doar o altă declarație dintre cele gen ”texte din cărți”, ca și multe altele dintre declarațiile prezidențiale auzite pe la evenimente importante. Texte din cărți pentru că, se știe, după cum realitatea a demonstrat mult și bine acest lucru, educația, verticalitatea, talentul și competențele au fost criterii ”măsurate” într-un cântar aparte în politica din România, în condițiile în care, după cum s-a văzut și se vede, în continuare, recomandarea și susținerea venite de la partid sunt, de fapt, cele mai importante. Un fenomen toxic care, deși este an de an incriminat, niciun partid nu se sfiește să pună în aplicare tot felul de promovări pe pile, în diverse funcții publice. În fapt, întotdeauna s-a văzut că recomandarea politică a fost deasupra oricăror competențe, ”școala politică” dovedindu-se a fi, de departe, cea mai profitabilă, dincolo chiar și de orice studii universitare! Pentru că, după cum s-a văzut, rare au fost cazurile în care cine s-a școlit politic să nu urce mai sus, în ierarhia de funcții împărțite frățește de către liderii partidelor care s-au perindat la guvernare, model valabil inclusiv astăzi. Un fenomen la fel de toxic și acesta, pe care însă nu-l recunosc și nu-l vor recunoaște niciodată politicienii, și asta din cauza faptului că au învățat, unii de alții, cum se poate trăi mai bine, în adevăratul sens al cuvântului, când ai în spate o ușă politică, nu talent, nu valori, nu competențe!
