Acest sfânt era din cetatea Romei şi se trãgea din părinţi luminaţi şi vestiţi. Încã de mic copil, el a avut mare dragoste de învăţătură şi de vorbire. Cu râvna şi cu ascuţirea minţii sale a strãbãtut toatã învăţătura elineascã, deprinzând în chip desăvârşit filozofia şi astronomia, învăţând bine şi dumnezeiasca Scripturã, cunoscând-o foarte îndeaproape şi desăvârşit. Şi vrând să-şi împodobeascã viaţa cu curăţia fecioriei, ieşind din patria sa a intrat într-un schit şi s-a fãcut monah, dându-se pe sine la toatã ascultarea. Obişnuindu-se cu nevoinţele şi pentru multa sa ascultare ajungând la desăvârşită chibzuialã, s-a retras în sihãstrie şi petrecând acolo mulţi ani şi topindu-se pe sine în toatã smerenia, a trecut la mai multã ispitã şi nevoinţă. Apoi, ieşind din sihãstrie, a înconjurat toate mănãstirile Egiptului şi ale Tebaidei şi muntele Nitriei şi al Asiei, Pontul şi Capadocia şi tot Rãsãritul, adunând de acolo vieţile tuturor părinţilor şi petrecerile şi nevoinţele lor, mai mult de cum adunã ceară peceţile inelelor. Şi aceasta o adeveresc lucrãrile cele scrise de el, care sunt pline de toatã iscusinţa, înţelepciunea şi folosul.
