Nicoleta Dumitrescu
Deși toată atenția, în ceea ce privește evenimentele de ieri, a fost îndreptată către funeraliile fostei regine a Angliei, dat fiind faptul că, grație tehnologiei, întreaga procesiune, specială și unică, a putut fi văzută în direct- fiind, de fapt, o zi care a intrat în istorie – ceva știri au fost și despre ceea ce se mai întâmplă și prin România.
Una dintre acestea a fost despre un soi de rasă de vaci, denumită sura de stepă, care a dispărut din România de vreo 80 de ani, referindu-se la vaci care nu sunt crescute în grajd, ci în semi-sălbăticie, pășunând liber. Este vorba despre un proiect pus în aplicare într-un sat din județul Brașov, în fapt o afacere privată, de genul ”afacere verde”, respectiv de un concept de agricultură sustenabilă și organică, așa cum sunt folosiți termenii acum. Scurtând povestea, ar urma ca prețul cărnii de sură de stepă, așa cum s-a anunțat, să fie diferit de cel al majorităţii sortimentelor de carne de vită ce se găsesc în prezent în comerţ în România, urmând să pornească de la 20 de lei și să ajungă până la 100 de lei, în funcţie de bucata care se va afla în… caserolă!
Una peste alta, este bine că, și în România, cei care doresc și reușesc, și cu capital personal, dar mai ales cu finanțare prin diverse programe, pun pe picioare diverse afaceri, inclusiv în domeniul agricol. Numai că, analizând la rece, nu poţi să nu remarci că ”afacerile verzi” nu sunt altceva decât ceea ce de fapt exista prin România în urmă cu câțiva zeci de ani în urmă! Pentru că, de fapt, ce înseamnă un produs verde ori bio, conform etichetei care, la raft, înseamnă acum de fapt mult mai mulți bani, ca preț al produselor, față de celelalte, pline cu tot soiul de E-uri?! Teoretic, înseamnă legume, fructe ori alte produse, inclusiv carne și produse din carne, fără chimicale, adică naturale – naturale, deși, nu de puține ori, inspectorii de la Protecția Consumatorilor, după investigații amănunțite, au constatat că naturalul mai era și măcar un pic…artificial !!!
Problema este însă că, dacă pe bani mulți se dorește să se aducă în farfuriile românilor produsele bio, în schimb, în mediul rural, este în continuare jale mare. Pentru că, nu de puține ori, cei care au ferme de vaci s-au plâns că, din cauza constrângerilor la care sunt supuși, a cerințelor legate de dotare, bașca birocrația, au fost nevoiți să arunce, la propriu, laptele, iar vitele au fost duse la abator, pentru sacrificare! Este și un motiv pentru care, în vremurile de astăzi, pe ulițele satelor și pe izlaz rar mai pot fi văzute cirezi mari de vite. În fapt, pentru că populația satelor este și mult îmbătrânită, gospodării cu vaci în curte sunt tot mai puține. Iar de pe urma acestei triste realități au de câștigat marile lanțuri de magazine, unde litrul de lapte, în funcţie de etichetă, poate ajunge și aproape de 10 lei, iar dacă mai are și renumele de bio, poate costa și mai mult, ca să nu mai vorbim despre brânzeturi, cea de oaie, de exemplu, costând 55 de lei/kg, iar cea de burduf 60 de lei/ kg!
De fapt, o incursiune la orice magazin poate provoca, pentru persoanele cardiace, probleme cu tensiunea, doar la simpla vedere a prețurilor de la lactate și brânzeturi, iar de vreo speranță de micșorare a acestor prețuri nici că poate să fie vorba, în condițiile în care inflația este cea care dictează mercurialul. Oricum, vremuri bune, pe plaiurile mioritice, cu greu par că se vor întrezări!
