Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Astra Română Poiana Câmpina (n.r. – aşa s-a numit prima oară echipa cunoscută ulterior ca Poiana Câmpina) a avut parte de ani zbuciumaţi în perioada 1947 – 1949. Şi n-a fost singura din ţară. Totul din pricina toanelor şi bâlbâielilor celor de la FRF, care se jucau cu sistemul competiţional cum voiau. Echipa a retrogradat din B la finalul ediţiei 1947 – 1948 pentru că s-a redus numărul de serii (de la 4X16 echipe la 2 X 14 echipe). În sezonul 1948 – 1949, Poiana a jucat turul în Divizia C şi a făcut-o bine, fiind în lupta pentru promovare. La finalul turului, ordinea în Seria a IV-a era: 1. CFR Târgovişte – 18 puncte, Danubiana Giurgiu – 16 puncte, 3. Astra Poiana – 16 puncte. Returul, în care Poiana pornea printre favoritele la promovare, nu s-a mai disputat niciodată, fiindcă Divizia C a fost desfiinţată în februarie 1949!
Astfel, în loc să rămână în B (dacă nu se reducea numărul de serii) sau în loc să i se permită să lupte pentru promovarea în B (dacă nu se desfiinţa C-ul), Poiana s-a trezit în Campionatul Districtual!
Dincolo de aceste incredibile decizii ale FRF rămân spumoasele motivaţii oferite publicului.
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul II, paginile 44 – 49
CAPITOLUL 4. 4 IEDIŢIA 1948-1949 . DIVIZIA C
Au renunţat la „C” pentru „Planul de Stat”!
(…) În februarie 1949, la propunerea ziarului „Sportul Popular”, Divizia C a fost însă desființată la mijlocul sezonului! Explicația? „Fotballiștii îmbrățișează cu entuziasm lichidarea Diviziei C, având astfel posibilitatea să lupte pentru îndeplinirea și depășirea Planului de Stat, fără absențe din producție necesitate de lungile deplasări”. Nu vom răpi plăcerea cititorului de a savura propaganda vremii! Calculele despre orele de muncă pierdute erau fabuloase.
Este oare Divizia C necesară? Fedaraţia de football trebuie să analizeze foloasele și dezavantajele Diviziei C sub prisma contribuţiei sportivilor la îndeplinirea Planului de Stat
Una din prismele prin care privim întreaga activitate a sportul românesc este în ce măsură poate contribui la realizarea Planului de Stat. Pentru că este incontestabil azi că sportivii noștri sunt oameni ai muncii. Ei sunt întâi muncitori și apoi sportivi și ca atare, fiind angrenaţi în marele proces al producţiei și în marea bătălie a măririi productivităţii, au contribuţii importante în câmpul muncii. Deci contribue în mod efectiv la realizarea Planului de Stat. (…) Astăzi, footbaliștii – ca și ceilalţi sportivi – nu se pot rupe de câmpul muncii. Aici își au ei asigurată existenţa aici au îndatoriri de cetăţeni conștienţi. (…) nu se poate spune acelaș lucru despre Divizia C, unde activează circa 800 de jucători făcând de 2 ori pe lună (în campionat) lungi deplasări. Aceste deplasări răpesc producţiei mii de ore de muncă, cari se cifrează pe an la aproximativ 240.000 de ore de muncă. Această cifră echivalează cu producţia unei fabrici cu 3.000 de lucrători timp de 10 zile. (…)
Sportul Popular (2 februarie1949)
Ultima oră, Comunicat important FRFA Divizia C a fost desfiinţată (…) În ceea ce privește Divizia C, s-au constatat următoarele:
a. Din punct de vedere tehnic, Divizia Națională C nu și-a atins scopul inițial, ci dimpotrivă a diluat forțele technice ale districtelor – baza footballului nostru, aducând după sine regresul footballului districtual.
b. Din lipsa de cadre technice (antrenori) o serie de elemente, fără pregătire necesară, au fost angajați ca antrenori la aceste grupări, lucru ce a făcut ca pe de o parte să greveze bugetul grupărilor, iar pe de altă parte prin nepricepere să contribue la regresul foot-ball-ului.
c. Pasiunea locală a făcut ca în cele mai multe cazuri, match-urile de football să degenereze în scandaluri și să angreneze chiar oameni de răspundere și să deservească astfel opera educativă a sportului în massele de tineret.
d. Prin deplasări de lungă durată, jucătorii au lipsit din producție în multe cazuri chiar câte 4 zile pe săptămână, și fiind asftel rupți de producție și fără posibilități de ridicare profesională. Astfel, ei deveneau străini de întreprindere și luau aspectul unor salariați de football.
e. În actualele condiții de desvoltare a economiei noastre, având în față sarcina îndeplinirii și depășirii Planului de Stat, o asemenea competiție – cu aproximativ 1.000 de jucători – constituie o piedică prin lipsa acestor brațe de muncă și în plus înregistrarea unor deficite în bugetul întreprinderilor care până acum au ajuns în medie, la 500.000 de lei de grupare. În cele mai multe cazuri, conducerile grupărilor au raportat că nu mai pot face față situației materiale și jucătorii preferă – în locul zilelor pierdute în deplasare – să rămână în producție pentru îmbunătățirea nivelului lor profesional. Având în vedere aceste concluzii, Comitetul executiv al FRFA a propus desființarea Diviziei Naționale C Biroului Executiv OSP care a aprobat această măsură – echipele foste divizionare C, în urma acestei decizii, vor activa în cadrul districtelor respective – la prima categorie. – Districtele vor continua campionatul, iar aceste echipe vor fi introduse în prima categorie a districtului respectiv (…) Sportul Popular (23 februarie 49) (…)
Un calcul edificator! Cât se poate realiza în producţie prin trecerea divizionarelor C în districte
Desfiinţarea Diviziei C de foot-ball a fost salutată cu mare satisfacţie de toţi sportivii conștienţi din ţara noastră. Am arătat la timp că divizia C cu cele 52 de echipe ale sale nu reprezenta nici competiţia de calitate, nici competiţia de massă de care avem nevoie în condiţiunile actuale. Motivul principal al desfiinţării a fost însă cel al orelor de muncă pierdute fără vreun folos sportiv, ore ce s-ar putea întrebuinţa cu un folos infinit mai mare în producţie, acolo unde clasa muncitoare din RPR dă marea bătălie pentru îndeplinirea și depășirea Planului de Stat. (…) O echipă face anual câte 13 deplasări cu câte 14 oameni în medie, pierzând pe drum aproximativ 2 zile de lucru. Acest lucru însemnează 364 de zile (un an) de lucru prierdute. Calculaţia este 13X14X2=364! Iată acum și ce se poate face în 364 de zile de muncă. Un miner scoate zilnic circa 4 tone de cărbuni (norma). În 364 de zile lucrătoare scoate deci circa 1456 de tone. Or, cu această cantitate, o locomotivă rapidă, de tip „Pacific” poate parcurge o distanţă egală cu de trei ori turul pământului socotit la ecuator (40.000 de kilometri)
Sportul Popular (4 martie 1949)
