Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
Multe dintre detaliile despre evoluţia echipelor câmpinene de-a lungul anilor le-aţi putut citi deja în serialul nostru. De aceea, vom căuta să nu repetăm informaţiile care au mai fost publicate, ci să scoatem la iveală episoade mai puţin cunoscute.
Şi la noi s-a întâmplat să fie meciuri întrerupte de alarme aeriene!
Se ştie contextul internaţional actual, cu războiul din Ucraina. Recent, la circa 6 luni de la declanşarea ostilităţilor, ucrainenii au hotărât, cu orice riscuri, să reînceapă competiţiile fotbalistice. Inevitabil, au venit şi piedicile: alarmele aeriene. S-a întâmplat recent la meciul dintre Cernomoreţ Odessa şi Veres, din Campionatul Under 19 al Ucrainei. Această partidă a fost întreruptă de o alarmă aeriană. Jucătorii au fugit la adăpost şi au revenit pe teren, pentru a termina jocul, abia după ce autorităţile au permis asta. Şi la Câmpina s-a întâmplat – în octombrie 1943 – ca un meci să fie oprit din cauza alarmelor. Dar, până una alta, înainte să ajungem la jocul din 1943, iată povestea unui joc special, din vara anului 1941:
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul I, capitolul 3.1, paginile 144-145
Armata română a umilit armata germană!
Să păstrăm însă cronologia evenimentelor. Capitolul anterior s-a terminat cu ediția 1940 – 1941, ultima de dinainte de război recunoscută oficial. Până la datele despre ediția 1941 – 1942, în care principalul punct de atracție pentru microbiști a fost „Cupa Basarabiei”, să consemnăm un meci aparte:
Football la Câmpina Înfrățirea armatei germane – române
Ieri 24 August, în orașul Câmpina sub patronajul d-lui colonel Ionescu Ilie și col. Ionescu Fălciu, s’a disputat matchul de football între echipa armatei germane și cea a armatei române din localitate.
La ora 17 la fluerul d-lui Tuțiș și în fața a 3.000 de spectatori armata română a aruncat în luptă redutabila echipă: Frt. T.R. Ghenea – serg. Zamfir, frt. Solovăstru, slt. Roșca I, sold Berbeacă, frt T.R. Stănescu Gheorghe, frt T.R. Igna, slt. Zăinescu Traian, slt. Bogorin M, frt Barbu I., sold. Bucur Vasile. Matchul s’a disputat într-o atmosferă pur camaraderească. Armata română, care a prezentat o echipă cu jucători consacrați, a dispus de echipa germană cu scorul de 7-1 (3-0). Echipele au intrat pe teren în sunetul fanfarei militare și s’au aliniat în fața tribunelor, fiind îndelung aplaudate. După intonarea imnurilor respective și schimbarea buchetelor de flori de către căpitanii echipelor, slt. Bogorin și serg. Schiller, d-nii colonel Ionescu Ilie, Ionescu Fălciu și maior Platz, au vorbit în numele echipelor respective. Matchul începe într-un tempo vertiginos, echipele fiind susținute de camarazii germani și români. Dela început se remarcă tehnica armatei române și vigoarea armatei germane. Punctele au fost marcate de: slt. Bogorin (3), slt. Zăinescu, sold. (SARE UN RÂND) Armata germană a marcat dintr-un penalty prin căpit. Koth. După match, d-nii col. Ionescu Berbeacă, frt. Barbu și sold. Bucur (ȘI AICI A FOST SĂRIT UN RÂND) Ilie și Ionescu Fălciu ridicând paharul pentru victoria armatelor aliate germane – române, a mulțumit jucătorilor pentru felul în care au înțeles să-și dispute șansele. În sunetele fanfarei și aplauzele publicului, echipele s’au retras în cabine.
Gazeta Sporturilor (joi, 28 august 1941, pag. 3)
„Meciul morții”
În istoria fotbalului mondial există multe povești dramatice, dar niciuna nu o întrece pe cea care a fost și sursa unei pelicule foarte apreciate. În 1942, în Kievul ocupat de armata nazistă, foștii fotbaliști de la marea echipă a celor de la Dinamo Kiev s-au adunat și au început să lucreze într-o brutărie. Acolo au pus bazele unei formații, FC Start Kiev, care a batjocorit pe cine a vrut și pe cine n-a vrut. Pe o echipă din soldați unguri a masacrat-o cu 6-2, unei alte grupări, formată din soldați români, i-a administrat un 11-0 fără comentarii. Au fost și alte jocuri, toate câștigate clar. Faima acestei echipe crescuse incredibil în rândul localnicilor. Ca să dovedească „supremația ariană”, cei din „Luftwaffe”, Forțele Aeriene Germane, au vrut să joace contra ucrainenilor, convinși că aceștia nu vor avea tupeul să „miște în front”. Pe 6 august 1942, FC Start Kiev a nimicit echipa germanilor cu scorul de 5-1. În presă a fost interzisă orice mențiune la acest joc, iar Kievul a fost împânzit cu afișe care anunțau „meciul revanșă”, programat duminică, 9 august 1942, pe stadionul „Zenit”. Localnicii știau însă scorul primei partide, iar în tribune nu mai era loc să arunci un ac. Nemții le-au cerut ucrainenilor să respecte protocolul impus de ei și să salute publicul cu celebrul „Heil Hitler!”. Ucrainenii i-au înfruntat și n-au respectat „protocolul”.
A început meciul. Nemții au deschis scorul, dar ucrainenii au întors în favoarea lor și conduceau cu 2-1 la pauză. Publicul era în delir. La pauză, ucrainenilor li s-a transmis clar: dacă vor câștiga, vor plăti cu viața! Aceștia au ignorat amenințarea și au decis să-și apere onoarea cu prețul vieții. FC Start Kiev a câștigat cu 5-3. Răzbunarea germanilor a fost cruntă! Eroii din teren au fost prinși și torturați de nemți, au fost trimiși în lagăre. Doar patru dintre ei au mai supraviețuit. Acest episod tragic a fost sursa de inspirație pentru celebrul film „Drumul spre victorie”, din 1981, în care au jucat, printre alții, Pele,
Osvaldo Ardiles, Michael Caine și Sylvester Stallone. Cu câteva luni mai înainte de la meciul cu final tragic de la Kiev, la Câmpina o altă echipă a armatei germane a suferit o înfrângere și mai umilitoare, dar învingătorul nu era inamic pe câmpul de luptă, astfel că s-a uitat repede.
„O istorie a fotbalului câmpinean”, volumul I, capitolul 3.4, pagina 151
EDIȚIA 1943 – 1944
Meciul întrerupt de bombardament!
În zona Prahovei a continuat să se dispute un campionat districtual, deși zgomotul bombelor era tot mai amenințător în zonă. Nu știm pe câte categorii s-a desfășurat, dar e cert că, în primul eșalon județean a jucat o singură echipă din Câmpina, Steaua Română. Din nou, trebuie să facem o reverență în fața scribilor clubului, care au punctat foarte amănunțit tot ceea ce a făcut echipa, astfel că din dosarele de la Siguranță am aflat și scorurile din turul acelui campionat, dar și rezultatele multor amicale desfășurate în aceeași perioadă. Din retur, n-am mai găsit niciun rezultat, dar nici nu sunt sigur că s-a mai jucat. Astra Moreni, evident, a bătut-o din nou fără milă pe Steaua Română, cu un categoric 9-0. Victorii cu Astra Ploiești și cu Prahova Ploiești! Palmaresul n-a fost chiar rău: patru victorii, contra ploieștenelor Astra, Prahova și Dorobonațul, și contra celor de la Astra Boldești, un egal, cu Victoria Ploiești, și două eșecuri. În afara umilinței cu Astra Moreni, a mai fost consemnat un scor ciudat pentru zilele noastre, dar destul de întâlnit când fotbalul se juca „cu basca-n cap”: 5-8 cu Concordia Ploiești. Pe 24 octombrie 1943, Steaua Română juca împotriva celor de la Dorobanțul Ploiești. Conducea cu 3-2 când meciul a fost brusc oprit de o alarmă de bombardament. S-a scris că partida trebuia să se rejoace, dar nu se știe dacă acest lucru s-a mai întâmplat.
Sigur, contextul e doar parţial asemănător. Atunci, erau anii celui mai mare conflict din istoria lumii, acum totul se rezumă doar la teritoriul Ucrainei. Dar ororile războiului sunt la fel, indiferent de perioadă sau de arealul unde se produc. Cum la fel de mare este şi dorinţa de a juca fotbal, indiferent de riscuri.
