George Marin
Pentru a încheia radiografia celor din linia de atac, la meciul contra Rapidului i-a venit rândul lui Cioiu. El a trecut prin filtrul „razelor Pix” în liga a doua, în două rânduri. Un bun prilej de comparație, deși, după cum bine se știe, niciun meci nu seamănă cu altul. S-a adeverit și sâmbătă seară.
Nominalizat ca atacant dreapta în formula 1-3-4-3, Cioiu a fost, de fapt, al patrulea mijlocaș într-o formulă 1-5-4-1 în majoritatea timpului, mai ales după marcarea golului victoriei de către Gicu Grozav (min. 23), într-o disciplină tactică păstrată cu sfințenie de întreaga echipă, titulari și rezerve deopotrivă. Dacă ar privi cineva doar cifrele din tabel, poate că nu mult i-ar trebui să declare că , de fapt, Cioiu abia, abia dacă a fost pe teren. Totuși, privind tabelul cu ceva mai multă atenție, ar trebui să sară în ochi o cifră menită să clarifice subțirimea celorlalte. Vorbim de cifra recuperărilor. Este una neobișnuit de mare pentru un atacant, una care poate apărea mai des în cazul în care fundașii adverși au picioare de lemn-tănase. Dar, această cifră duce cu gândul la faptul că Cioiu a fost foarte defensiv. Da, așa a fost, una din dovezi fiind și pasa lungă către… propriul portar, Vâlceanu (min. 26)!. Dar, nu uităm să spunem că, din toate aceste recuperări, doar una a putut fi folosită de echipă (min. 60), tocmai înainte ca Cioiu să fie schimbat cu Măzărache. După ieșirea lui Takayuki, accidentat, Cioiu i-a luat locul în careu la lovitura de colț a Rapidului, făcând marcajul corespunzător (min. 53), Petrolul fiind în zece oameni pentru trei minute.
Revenind la cifra recuperărilor, Cioiu le-a reușit pe majoritatea în urma loviturilor de colț petroliste respinse de apărarea rapidistă (min. 6, 26, 38,), momente în care el s-a poziționat pentru asemenea recuperări, alături de Pașov, dar și celelalte au fost făcute în terenul advers (min.56, de două ori, min. 60). Altfel, mai fragil fiind, Cioiu nu prea a intrat „la bătaie” cu adversarul, ca dovadă fiind numărul mare de dueluri pierdute. Dar, și aici sunt anumite circumstanțe. Cioiu nu a atacat niciodată decisiv adversarul avut în fața sa. Doar a tatonat și l-a obligat pe adversar – mai des, Ștefan, mai rar, Papeau – să trimită pasa către înapoi. Un duel l-a pierdut în aer, în careul advers (min. 48). Această informație dezvăluie faptul că Cioiu nu și-a uitat și îndatoririle de atacant.
În afară de evenimentele concrete din debutul meciului, centrarea dată (min. 4), pătrunderea în viteză încercată, dar eșuată prin deposedarea de către adversar (min. 6), și pasa foarte inteligentă în careul rapidist nespeculată nici de Ivanovski, nici de Grozav (min.10), Cioiu a avut un joc de atac fără minge. Că nu a fost jucat bine de către coechipieri (Meijers, min. 31), s-a întâmplat o dată. Dar, la multe situații de posesie a balonului, Cioiu a reacționat. Ne permitem un scurt inventar: a susținut contraatacurile purtate de Ivanovski (min. 13, min. 23 la gol), cel aproape a fi declanșat după recuperarea lui Jair (min. 20) și a plecat pregătit pentru o eventuală respingere a portarului la șutul lui Takayuki (min. 16). Doar în minutul 21, Cioiu a fost static, fără reacție, când ar fi putut veni mai rapid către mijlocul terenului, în sprijinul lui Takayuki.
Ca să închidem cercul, revenim la părțile negative – au fost și din acestea – în jocul defensiv al lui Cioiu. Poziția lui în teren a fost foarte centrală față de aceea în care se presupune a sta un jucător parte din sistemul anunțat la începutul partidei. Această poziție a dat spațiu liber lângă linia de margine fundașului advers, în speță, rapidistul Florin Ștefan. Cu siguranță că această poziție a fost stabilită la ședințele de pregătire a meciului, Cioiu făcând parte integrantă din plasa creată la mijlocul terenului într-o zonă în care se preconiza că va activa Ioniță, dar acesta a făcut-o după pauză, Papeau fiind cel titularizat în fața ex-astristului. În general, Cioiu a stăpânit zona respectivă, chiar și de la o distanță mai mare de prezumtivul adversar direct. Dar, au fost și două scăpări: Ștefan a reușit centrarea, rezultând o ocazie rapidistă, rezolvată cu lovitură de colț de apărarea petrolistă (min. 18), apoi Papeau l-a păcălit, dejucându-i colaborartea cu Pașov, pletosul francez reușind un șut periculos pe lângă poarta lui Vâlceanu (min.41).
Cioiu a fost schimbat în minutul 61, la puțină vreme după ce a primit avertisment (min. 56), pentru un fault făcut în urma a două recuperări consecutive, după ce și-a făcut mingea un pic prea lung. Poate că schimbarea cu Măzărache era pregătită dinainte, Cioiu părând un pic obosit – a alergat mult fără minge – poate că a cântărit și avertismentul primit, poate că staff-ul tehnic a considerat că era nevoie de cineva care să ducă mingea în terenul advers, și să o țină, dând și defensivei timp să își tragă sufletul. Oricum, având în vedere dinamica meciului, ora petrecută de Cioiu pe teren a fost cu folos pentru echipă. Rămân de văzut și realizările ca atacant, în meciurile de alt tip decât cel care s-a întâmplat a fi cel contra Rapidului.
