Originar din satul transilvanean Sugag, Moşul Gheorghe Lazar s-a născut în anul 1846, într-o familie de oameni muncitori. Părinţii l-au căsătorit la vârsta de 24 de ani, Dumnezeu dăruindu-i o familie cu cinci copii. Îndeletnicirea lui era creşterea vitelor. În familie ducea o viaţă creştinească aleasă, în muncă , în post şi milostenie. Citea Psaltirea zilnic, iar noaptea se ruga în gradină. Chipul său era totdeauna senin, în pofida numeroaselor griji şi nevoi materiale pe care le presupune viaţa de familie. Moşul Gheorghe Lazar a rămas în inimile celor care l-au cunoscut, mireni şi monahi, drept un sfânt al zilelor noastre, un model al adevăratului pelerin român. Cinstit ca sfânt nu numai în Romania, ci şi la Muntele Athos, Moşul Gheorghe Lazăr a fost un om al rugăciunii şi al nevoinţelor celor duhovniceşti. Acest mirean harismatic, care a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate şi pe cel al discernământului duhovnicesc, a avut ca ucenici numeroşi monahi, între care Părintele Ioanichie Moroi (ajuns stareţ al Mănăstirii Sihastria) şi Protosinghelul Damaschin Trofin (stareş al Mănăstirii Râşca). Mormântul său se află în cripta de sub altarul Bisericii Mănăstirii Văratec, comuna Agapia, sat Văratec, jud. Neamţ.
