Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Din viaţa sa, aflăm că micuţul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească având o abilitate nemaintâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim, unde devine călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câţiva ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim.
În anul 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, îl trimite la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic, împotriva monotelismului. În timpul în care a stat în capitala Imperiului, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon și a slujit pe lângă un orfelinat și un azil de bătrâni. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Moare în insula Lebos, în jurul anului 740. Biserica îl cinstește în data de 4 iulie, dar nu trebuie confundat cu Sfântul Andrei cel din Creta sau “Calivitul”, prăznuit pe 17 octombrie, care a dobândit moarte martirică în 766. Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seama și mai prolifici creatori de canoane și imne, deosebite prin frumuseţea formei și profunzimea gândirii. El a compus Canonul cel Mare (Canonul de pocăinţă) din Triod, canon format din 250 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește de două ori în Postul Mare, astfel: unele părţi, la Pavecerniţa Mare din primele patru zile ale Postului, și, în întregime, în a cincea săptămână, în cadrul slujbei Utreniei.
Tot Sfîntului Andrei îi sunt atribuite Canonul de pocăinţă către Domnul Iisus Hristos și Canonul rânduielii la ieșirea sufletului.
