Despre culori şi influenţa lor benefică asupra sistemului nervos se vorbeşte tot mai mult, nu de puţine ori inexact. De aceea, pe parcursul câtorva articole, prezentăm în cadrul acestei pagini informaţii ce poartă semnătura unui expert – terapeut, profesor de Beaux-Arts, artist pictor George Constantinescu, originar din Prahova şi stabilit, în prezent, în Franţa, autor al cărţii „Originea luminii şi a culorilor”.
Curcubeul nu este o „minune cerească” şi nici nu bea apă din râuri cum se spune. Este un veritabil fenomen natural şi apare după o ploaie bună, când atmosfera este saturată de vapori de apă.O rază de soare scăpată printre nori şi care se propagă în linie dreaptă sub un unghi ascuţit creează o bandă multicoloră de splendoare fără egal.Cu cât lumina generală a peisajului este mai scăzută, cu atât culorile sunt mai strălucitoare. Ştiind deja cum se formează culorile, trebuie să admitem că de fapt culorile nu există şi că acestea se formează pe creier după procedeul descris în cuprinsul acestui articol. Insist asupra fenomenului lumină, deoarece fără aceasta viaţa nu este posibilă. În anul 1666, ilustrul fizician englez Isaac Newton a demonstrat că o rază de soare care traversează o prismă de cristal se descompune în culorile existente în curcubeu: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo şi violet, numite şi culori spectrale. Echilibrul nostru psihic depinde de capacitatea organismului de a fi în acord cu toate culorile spectrale, componente ale luminii de zi. Lipsa uneia sau a alteia dintre aceste culori creează un dezechilibru psihic. Plecând dimineaţa la serviciu pe un timp ploios şi întunecat simţiţi desigur că moralul vă este scăzut. Aţi văzut, cu siguranţă, reportaje televizate din America Latină unde soarele străluceşte o mare parte din zi.Oamenii sunt destinşi, au gesturi largi, ample şi cântă toată ziua. De „vină” este lumina…Într-o hală de lucru vopsită în gri muncitorii mai sensibili se simţeau rău şi aveau des stări de vomă. Medicamentele prescrise erau fără efect pozitiv. Patronul a fost sfătuit să plaseze în hală panouri colorate, în culori spectrale şi totul a fost remediat. De remarcat că negrul, albul şi griul-care nu se găsesc în curcubeu- nu sunt considerate ca fiind culori. Lumino-terapia, care constituie expunerea corpului cât mai mult timp în lumină naturală ( de văzut nudiştii), este din ce în ce mai recomandantă. Corpuri de iluminat (lumina apropiată de cea de zi) sunt plasate ca un cozoroc deasupra feţei. Această construcţie ajută mult persoanele apatice, nepăsătoare, triste, care au teama de a intra în turbionul vieţii de zi cu zi. O locuinţă expusă cât mai mult timp la soare, un interior cât mai luminos pot fi benefice acestor retraşi, cărora le lipseşte curajul de a se avânta în viaţă. Există persoane cărora le place o culoare sau alta.Poartă îmbrăcăminte şi îşi zugrăvesc pereţii în culoarea preferată, refuzându-le pe toate celelalte. Acestor persoane le lipseşte culoarea respectivă şi, pentru a-şi restabili echilibrul psihic, aleargă după ea.
Elemente de simbolistică a culorii
Semnificaţia culorilor diferă mult de la un popor la altul, în funcţie de zona georgrafică (ţări nordice cu puţin soare şi invers-ţări sudice, în care soarele străluceşte 360 (365) de zile pe an, de istorie, de condiţiile şi de cultura unui popor etc. La belgieni, de exemplu, verdele constituie simbolul fertilităţii, roşul-al pasiunii, iar albastrul deschis- cel al trişării. La chinezi, galbenul- care este culoarea cea mai luminoasă- este rezervată Fiului Cerului, fiind simbolul înţelepciunii. În cultura Inca şi Maya (Mexic), roşul este propriu regilor, ca şi în China, de altfel. La indieni, galbenul reprezintă un gând spiritualizat, roşul-furie şi ură, iar maronul- egoism. Concepţia generală ar fi următoarea: albul este simbolul atemporalului, al purităţii. Un câmp sub zăpadă evocă moartea, iar caii albi-apocalipsa. Albul asociat albastrului este o culoare celestă. Care evocă detaşarea de lumea pământeană în zbor spre Dumnezeu. Roşul ar reprezenta tinereţea şi frumuseţea. Bogăţia, sănătatea, plăcerea luptei. Poate semnifica ura, orgoliul şi focul Infernului. Verdele este considerat culoarea regnului vegetal, a primăverii,a reînnoirii. Simbol al regenerării spirituale, este asociat culorii profeţilor şi evanghelistului Ioan-cel care anunţă spiritul sfânt. Galbenul pur reprezintă adevărul, în timp cel galbenul pal sau cu nuanţe gri simbolizează orgoliul, adulterul şi trădarea. Auriul semnifică viaţa eternă şi credinţa la creştini (vezi fondul icoanelor). Brunul este simbolul umilinţei şi al sărăciei (de văzut ţinuta călugărilor franciscani). Negrul evocă neantul, haosul şi frica de moarte.
(va urma)
