Despre culori şi influenţa lor benefică asupra sistemului nervos se vorbeşte tot mai mult, nu de puţine ori inexact. De aceea, pe parcursul câtorva articole, vom prezenta în cadrul acestei pagini informaţii ce poartă semnătura unui expert – terapeut, profesor de Beaux-Arts, artist pictor George Constantinescu, originar din Prahova şi stabilit, în prezent, în Franţa, autor al cărţii „Originea luminii şi a culorilor”.
Se consideră că tot „ceea ce ştim şi simţim este ceea ce vedem”… Vorbind despre art -terapie, o primă idee ar fi aceea că se cuvine să încercăm să iubim şi să protejăm culorile, pentru a ne putea bucura de binefacerile lor, atât timp cât le vom mai avea, fiindcă se pare că omul este pus pe demolarea planetei Terra. Să sperăm că timpul în care nu vom mai putea vedea va fi îndepărtat, deoarece altfel nu vom „mai şti nimic”.
Revenind la art- terapie, menţionăm mai întâi că este o metodă modernă de ameliorare sau chiar de vindecare a unor afecţiuni nervoase cu ajutorul culorilor şi al muzicii. Pentru a putea beneficia de ceea ce culorile şi muzica ne oferă, câteva noţiuni tehnice se impun a fi cunoscute, la fel cum pentru a putea citi trebuie mai întâi să ştim să scriem.
O pată de culoare este ,de fapt, o pată de lumină. Aceasta este un ansamblu de particule elementare-fotonii- care se deplasează în spaţiu, în toate direcţiile , cu o vitează de cca 300.000 de kilometri pe secundă. Este o formă de energie constituită în unde electromagnetice ( radiaţii), având ca punct de plecare spaţiul cosmic. În funcţie de lungimile de undă cu care se propagă şi de numărul de vibraţii pe secundă, acestea sunt specifice fiecărei culori din spectru-curcubeu.De exemplu, roşul se formează pe lungimea de undă cuprinsă între 600-650 milimicroni şi o frecvenţă de 400-470 trilioane de vibraţii pe secundă. Ochiul omului percepe lungimi de undă cuprinse între 390 milimicroni-violetul şi 600 milimicroni-roşul. Radiaţiile luminoase pătrund în ochi, lovesc retina şi sunt absorbite de cca 500 de milioane de celule nervoase de formă conică, care ajută la vizualizarea culorilor şi cam 125 de milioane de celule nervoase în formă de baston, care servesc la vizualizarea pe timp de noapte.Semnalele luminoase recepţionate de aceste celule sunt transmise la creier prin nervul optic. Datorită masei moleculare (pigmenţii acesteia) specifice fiecărui obiect care ne înconjoară, unele unde sunt absorbite de acesta, iar altele sunt reflectate şi expediate pe retina noastră, de unde şi culoarea obiectului respectiv. De exemplu, frunzele arborilor sunt în general verzi deoarece masa lor moleculară absoarbe toate radiaţiile luminoase specifice celorlalte culori, mai puţin pe cea specifică verdelui, pe care ne-o expediază pe retină. Negrul în schimb, lacom, absoarbe toate radiaţiile electromagnetice, de unde şi lipsa de culoare.
Concluzia ar fi că toate obiectele din natură sunt incolore şi că tot ceea ce vedem colorat se datorează procesului
descris. Legea fundamentală este următoarea: culoarea nu există în sine, aceasta se formează în creierul nostru şi este numai o iluzie optică. De aceea, dacă în faţa unui panou colorat în roşu se află 10 persoane vom avea 10 păreri, respectiv 10 nuanţe de roşu, deoarece fiecare om reacţionează diferit la culori. Aceasta este în funcţie de sensibilitatea retinei, de practica vizualizării, de educaţie, de condiţiile de lumină în care privim o culoare, de predispoziţia de a privi etc.
O reacţie justă în faţa unei culori este condiţionată şi de alţi factori, printre care: sănătatea ochiului, consumul de alcool, droguri sau diferite medicamente care provoacă tulburări ale vederii.De exemplu, daltonismul este o anomalie care face să se confunde culorile, de pildă roşul cu verdele. Acromatopsia este o altă anomalie care face să se confunde culorile. În acest caz, ochiul nu mai distinge nuanţele colorate, astfel totul este gri. Marele savant german Goethe (1749-1853), în cartea intitulată „La theorie des couleurs” menţiona următoarele: ”Culoarea acţionează asupra simţirii, asupra sufletului nostru, creează emoţii, naşte idei, provoacă sentimente de veselie sau tristeţe”. Culorile au efecte decisive pe plan fiziologic (organism) şi pe plan psihologic (caracter). Ele acţionează puternic asupra caracterului şi a conduitei noastre în viaţa de toate zilele.
(va urma)
