Florin Tănăsescu
Nasol şi cu durerea asta de fiere, zău aşa! Când te-apucă şi iei un no-spa, mai treacă, meargă. Dar când te ţine lunga, şi dom doctor zice „La vârsta matale, tataie, nu te mai putem opera”, e naşpa!
Am cunoscut una dintre victimele durerii de fiere.
Era pensionar. Fost manager general, deh!
Veţi spune: „Bravo lui!”. „Ghinion!”, zicem noi.
Omul zbiera ca apucatul noaptea pe la 3, de-şi speria nevasta. Uneori, trezea tot blocul. Că striga: „Nu mai vreau cafeaaaa! Şi mă doare fiereaaa”.
(În vis i se arăta secretara, care-l întreba dacă vrea cu lapte sau fără. Cafeaua, evident).
Într-o situaţie penibilă – atunci chiar a luat-o pe coajă – a fost pus la o înmormântare. Popa a zis de două ori: „Fie-i ţărâna uşoară celui care ne-a părăsit!”.
A treia oară s-a auzit „Să ne trăiţi, şefu’! Ce costum mişto aveţi. Vă vine ca turnat!”.
(Era un fost subaltern, care habar n-avea că managerul nu mai e în câmpul muncii).
Deci, pe capul bietului om erau cam „toate boalili lumii”.
Dar fierea – leneşă sau puturoasă, ori nămoloasă – îl necăjea rău.
Aşa că a apelat la un vraci.
Ăsta, după ce a tras trei fumuri dintr-o ţigară de mătase de porumb, i-a zis: „Bre! Te întorci la muncă şi stai acolo până trece o pisică. După ce-o vezi, ieşi în calea ei. Dacă pisica face infarct, norocul mata. Dacă nu, bagi în marşarier trei paşi şi s-a spart. Ghinionul, nu fierea!”.
„Şi care-i ghinionul ?”, a întrebat bietul om.
I-a explicat vraciul: ” Prea multe putori te lăudau. Prea mulţi trântori îţi ridicau osanale. Prea mulţí leneşi se prefăceau că muncesc. Acum tragi ponoasele. D-aia zic să te întorci la locul de muncă şi să aştepţi pisica. Da’ să fie blondă!”.
De-atunci, bietul om stă în pragul biroului şi pândeşte.
Un angajat foooarte preocupat îi zice: „Trăţi, şeful!”. Un altul toarce ca motanul şi îl laudă că-i competent.
„N-aţi văzut cumva vreo pisică blondă?”, întreabă nefericitul.
„Aaaaaa-ha-ha-ha, ce glume mişto face managerul nostru general!”, au strigat toţi angajaţii în cor.
Doar secretara, vopsită în verde, întreabă languros: „Şefu’, mai vreţi o cafea?”
Iar amărâtul zbiară: „Aolooo, fierea meaaa! Aolooo, pensia meaaa!”.
