Sfânta Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinţi păgâni. Auzind despre Hristos, alege să părăsească credinţa în idoli. În acea vreme, soseşte în Tars împăratul Diocleţian (284-305). În timpul şederii împăratului aici, fiul acestuia s-a îndrăgostit de Pelaghia. Când moştenitorul imperial află că Pelaghia a primit botezul creştin, s-a sinucis.
Mama sa a denunţat-o împăratului pentru judecată. Împăratul a fost captivat de frumuseţea Sfintei Pelaghia şi a încercat să o convingă să renunţe la religia ei, promiţându-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soţie. Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împăratului cu dispreţ, spunându-i: „Eşti nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ţi fac voia şi urăsc casătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos Mire, Împăratul Cerurilor”.
În urma acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un viţel de metal. Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăciuni de slavă lui Dumnezeu şi, intrând în foc, s-a topit precum ceara. Aşa a luat cu cinste mucenicia Sfânta Pelaghia.
