George Marin
În meciul de la Chiajna ne-am aplecat atenția asupra postului de mijlocaș dreapta, un post ocupat de tânărul Bratu, cel care era chemat să fie un suport, dar nu singurul, pentru Diarra. Nae Constantin l-a schimbat pe Bratu cu Mihai Constantinescu la pauza meciului. Așa a rezultat o analiză comparativă între cei doi „underi”. În obișnuitul tabel am păstrat și coloana totalului doar pentru a avea o imagine însumată a contribuțiilor celor doi în raport cu realizările globale ale echipei.
Bratu l-a avut ca adversar direct pe fundașul stânga ilfovean Cherecheș. Ca realizări ofensive, Bratu a înregistrat cifre modeste, singura sa încercare de pasă cu potențial de finalizare a dovedit imprecizie (min. 14, pentru Măzărache), iar, lansat de Pîrvulescu, a trimis prea lung singura sa centrare (min. 45+1). Aportul ofensiv a fost minimal, lovitura liberă parată în doi timpi de portarul ilfovean având darul să „ia ochii”, cu toate că, recunoaștem, șutul a avut un grad însemnat de dificultate pentru Aldescu (min. 32). Desigur, șutul său are calitate, nu putem uita golurile marcate de el prin lovituri de la distanță, dar Bratu a fost sub ceea ce așteptam ca realizări ofensive. Nici în faza de apărare nu a excelat. Nu s-a retras prea mult, lucru firesc pentru o echipă care trebuia să câștige meciul, dar nu întotdeauna a reacționat la urcările lui Cherecheș (min. 17, ilfoveanul a recuperat balonul în terenul Petrolului) așa cum a făcut-o în alte rânduri (min. 8, min. 18, însă Cherecheș a reușit centrarea, min. 34, a venit fără convingere, dar Cherecheș nu a mai prins balonul).
Constantinescu a ocupat poziții ceva mai avansate, retrăgându-se abia prin minutul 85, atunci când Chiajna încerca egalarea din răsputeri. Nu a fost nevoie să se retragă mai mult deoarece Cherecheș nu a mai avut tentative de a ataca terenul Petrolului, în plus Cebotaru, prin aria acoperită, și Chindriș au asigurat mijlocul. Prezența lui Tucaliuc i-a oferit lui Constantinescu posibilitatea unei conlucrări, așa cum a fost aceea de la gol. Chiar dacă faza a fost un pic încâlcită, cu încercări de driblinguri în careu, cu șuturi blocate, Constantinescu a trimis șutul (mergea pe cadrul porții!) care a fost deviat în gol de Diarra. În afară de această realizare, Constantinescu nu a fost cu mult mai vizibil decât Bratu, ba chiar părând că are oarecare reținere în a pune vârtos piciorul la minge (min. 49, 74, la lansarea trimisă de Cebotaru).
De unde vine vorba din titlu? Ambii „underi” au avut doar câte o realizare majoră în mitanul jucat de fiecare. Cam puțin, nu credeți? Ar rezulta câte un „minus” pentru fiecare dintre ei, pentru că aparatul nostru de radiografie cu raze pix este exigent în anticiparea participării într-o ligă superioară celei în care evoluează astăzi Petrolul. În algebră, adunând minusurile nu rezultă altceva decât un minus mai mare. Însă, efectuând o înmulțire între „minus” și „minus” rezultă „plus”. În fotbal, algebra specifică acestui joc respectă întrucâtva algebra matematică, anume în ceea ce privește însumarea. Dar, atunci când în ecuație intervin și eficiența proprie, și eficiența echipei adverse, se ia în considerație rezultatul concret, cel de pe tabela de marcaj. Și atunci algebra matematică este bulversată până la neluarea ei în serios. Ajungem la vorba conform căreia fotbalul nu este matematică, ci concert de 11 instrumente. Dar aceasta este altă muzică. Se cântă pe la Champions League Opera.
