George Marin
Cele patru minute petrecute pe teren de Cioiu la finalul meciului cu Unirea Constanța nu puteau lămuri pe nimeni din tribună de potențialul tânărului gorjean venit de la agonizanta Clinceni. Chiar dacă Cioiu a adunat 16 apariții în prima ligă, prezența sa ca titular într-un meci de asemenea importanță, cel cu Steaua, în deplasare, a fost o surpriză pentru cei care nu îl văd zi de zi la antrenamente. Apoi, și evoluția sa a fost o surpriză plăcută, semn că persoana care se ocupă de selecția jucătorilor pentru Petrolul „are ochi”. Surpriza ar fi fost totală în cazul în care Cioiu ar fi fost un jucător complet. Nu mă refer aici că respectivul ar fi trebuit să facă mai știu eu ce fel de artificii tehnice mai tari precum cele ale lui Dobrin, să organizeze jocul precum Balaci, să aibă sclipirile de geniu ale lui Hagi ori să joace mingea cu ambele picioare, sau cu capul precum Dudu Georgescu. Nu! Ci, pur și simplu să fi participat la faza de apărare un pic mai mult decât a făcut-o.
Pentru că am amintit despre apărare, să începem cu acest capitol. Cioiu nu are un fizic impresionant, nu pare a fi jucătorul căruia să îi priască totuşi contactul fizic. Însă a participat la dueluri din care nu a ieșit prea des câștigător. Cifrele din tabel sunt grăitoare, dar trebuie spus că duelurile cele mai numeroase pierdute au fost la mingi aeriene, iar cinci dintre cele pierdute după pauză au fost grupate într-o scurtă perioadă de joc confuz, la mingi încâlcite, prins între doi adversari, când balonul a trecut rapid de la un jucător la altul (min. 58, 59, 60). Însă, o situație care l-a privat pe Cioiu de câteva potențiale mingi pe care le-ar fi putut câștiga – și aici intervine observația noastră din primul paragraf – a fost retragerea întârziată spre terenul propriu. Astfel, el s-a aflat la oarecare distanță de oponent, mai aproape de poarta adversă, cu slabe șanse în a reuși preluarea balonului (min. 3, 13, 30). Doar acestea au fost punctele slabe din apărare, pentru că Cioiu a participat, în alte situații, la întârzierea construcției acțiunilor adverse încă din terenul stelist, căutând intercepția balonului prin încercări de presing. Nu trebuie uitat sprijinul apărării imediate (min. 11, respingere pe spate din fața careului, 29, 30, 31, apariții în careul propriu împreună cu adversarul direct).
Dacă în privința apărării mai sunt aceste mici lucruri de îmbunătățit, în ceea ce privește faza de atac Cioiu a demonstrat că își poate câștiga locul în echipă, făcându-i o concurență serioasă lui Tucaliuc. Sau, cine știe, poate Nae Constantin ne va face surpriza ca, la unele meciuri, să vedem o linie de mijloc cu doi jucători tehnici – cei doi numiți – și cu două vârfuri, unul fiind, indiscutabil, Diarra. Au fost multe momente în care Petrolul a arătat ca un 1-4-4-1-1, acei doi de „1” din finalul formulei fiind Cioiu și Diarra. Revenind la evoluția lui Cioiu, aportul ofensiv a fost considerabil în economia meciului.Putem spune că tânărul mijlocaș nu are calități de maratonist precum Cebotaru, dar știe să se demarce, are viziune (vedeți lista de mai jos, plus că pasele sale au găsit aproape mereu coechipierul liber) și, mai ales, se cunoaște atunci când pune piciorul pe minge. A arătat disponibilitate de colaborare cu oricare coechipier: cu Cebotaru (min. 8), cu Bratu (min. 9, la gol, min. 26, pasă precisă, din zborul balonului!),cu Măzărache și Țicu (min. 36) și, mai ales cu Diarra, căruia i-a oferit trei pase de gol – superbă cea de-a treia! – din păcate doar prima fructificată (min. 9, min. 41, după un „un-doi”, min. 54). În schimb, coechipierii nu au reușit să îl joace pe Cioiu mai bine (min. 6, angajare prea departe de el, min. 29, bine demarcat, dar Măzărache a întârziat pasa, min. 62, altă angajare pentru el, fără șansă, min. 63, pasă puțin prea în spate trimisă de Diarra).
Evident, Cioiu a mai avut și scăpări, normale pentru orice fotbalist. Din fericire, aceste mici erori nu au avut impact negativ pentru echipă asupra rezultatului final. Aflat în bună situație, el a pierdut copilărește un balon pasat de Diarra (min. 42) și a dat o pasă cam tare pentru Pîrvulescu (min.40), ca să enumerăm doar situațiile care, tratate cu mai multă atenție, ar fi putut avea un deznodământ favorabil echipei.
Neparticipând la conferința de presă de la finalul meciului – chiar și întrebările sunt triste după un insucces – nu știm dacă înlocuirea lui Cioiu, în minutul 68, la scorul de 1-1, chiar înainte de golul victoriei steliste, s-a datorat scăderii sale în joc în ciuda cifrelor din tabel, care ar putea păcăli nefiind interpretate în concordanță cu imaginile, sau intenției lui Nae Constantin de a forța victoria prin apariția celui de-al doilea vârf, Jarović. Dar pot fi valabile ambele ipoteze cumulate.
În concluzie, dacă stăm și privim un pic la colaborarea lui Cioiu cu Diarra, am putea spune că „tunarul” Diarra și-a găsit servantul.
