Florin Tănăsescu
Era vară, dar eu tot aveam o căciulă în mână. Că nu se ştie niciodată când te-apucă frigul.
Era solstiţiul. 21 iunie. Ziua mai lungă ca noaptea noastră… Eu, tot cu căciula. Am vrut să intru în audienţă la cineva de care depindea soarta mea. De altfel, sunt mulţi astfel de „cineva” de care depinde o ţară.
Îmi trebuia adeverinţă. Cred că pentru atestarea statutului de fiinţă. Nu sunt sigur.
„Ai programare?”, m-a întrebat un cuier, d-ăla „Pom”. Aveam. „Şapcă, ai?”. N-aveam!. „Fes?”. Nici!
„Nu ţine să te duci în audienţă fără să arăţi respect faţă de autorităţi. Mergi la magazinul din colţ şi vezi raionul „Textile”.
M-am dus. Mi-am luat şi fes, şi şapcă şi, pentru orice eventualitate, şi-o bască. Nu se găseau decât din alea, fără moţ.
„Intră!”, mi-a ordonat Cuierul-Pom.
Mi-am făcut de trei ori cruce cu limba. Că, deh, o rugăciune e bine-venită când intri într-o anticameră a cuiva aflat la putere.
Acolo, era o zăbrea. Pentru cei care n-au trecut prin aventuri din astea, asta era secretara. Am zis „Săr-mâna!”.
” Doi, orizontal. Începe cu „f” şi se termină cu „e”, mi-a răspuns.
Dezlega o integramă, deci era ocupată.
„Funcţie”, am îndrăznit să zic.
Aşa era.
„Fă-te comod în spaţiul carpato-danubiano-pontic!”, a catadicsit doamna Zăbrea să-mi vorbească. Am rămas în picioare.
Mi-am pus căciula pe cap, iar peste ea fesul. Şapca o ţineam între dinţi.
A trecut ceva timp. Pe la echinocţiul de toamnă, secretara Zăbrea mi-a zis că mă primeşte şeful.
Mi-am dat jos fesul, apoi căciula. Mi-am scos şi şapca din gură. Am intrat. Acolo era domnul Scaun.
„Trăiţi! Ştiţi…”. Atât am apucat să zic.
Scaunul mi-a răspuns: „Ştiu! Problemele voastre vor fi rezolvate. Poţi să pleci. Nu uita căciula şi fesul. Şi nu-ţi cumpăra decât bască fără moţ!”
Am ieşit spunând „Săr-mâna, doamna Zăbrea!”. „Sluga, domnul Cuier-Pom!”.
Îmi spuneţi că funcţia schimbă omul? Cred că mai nou îl face mobilier. Că nici nu mai ştiu de ce am fost în audienţă.
Dar ştie domnul Scaun. Ştie şi Zăbreaua-secretară. Chiar şi „Cuierul-Pom”. Mobilierul naţiei ştie şi rezolvă tot.
Noi, cu căciulile pe frunte, nemişcaţi stăm ca un munte.
„În curbura arcului carpat”…
Şi-ăsta, din ce în ce mai mult aplatizat!
