Lucian Avramescu
Mai avem o singură bancă românească – CEC. Mai avem câțiva investitori autohtoni notabili. Nu știu cât vor mai dura. 75 la sută din capitalul din România este deținut de așa zisele multinaționale. Ele plătesc statului două miliarde de euro pe an. Doar 25 la sută din capital ar mai fi autohton. Autohtonii ăștia plătesc 55 de miliarde statului pe an. Din impozitele plătite de băștinașii capitaliști, încă supraviețuim ca țară. De ceva vreme, ultimii capitaliști români sunt băgați la pușcărie. Unii sunt la pușcărie acasă, alții în Beciul Domnesc, câțiva sunt tot la un fel de pușcărie, lăsați fiind să umble pe stradă. Ce-i cu prigoana asta care devine pe zi ce trece tot mai îndârjită?
Cei mai mulți sunt acuzați că au dat șpagă. Păi, se poate face, în România, ceva, fără șpagă? Dacă vrei să mături în fața primăriei, să obții adică un post de măturător, dai șpagă. Pentru a face o stradă sau șosea, firma dă – citesc undeva – din banii pentru investiție până la 80 LA SUTĂ șpagă la mahării politici și la partidele lor. Cum se face că în România mai bogați decât oamenii de afaceri sunt politicienii? Nu știu asta procurorii și nu-și pun întrebări? Cât mi-ar plăcea, mi-a spus un amic, om de afaceri, să trăiesc ziua în care să nu mai stau cu căciula în mână pe la uși, să-mi fac lucrările concentrat doar pe munca mea, câștigând cinstit licitații, cu muncitorii mei și cu inginerii mei plătiți cinstit și să răspundem cinstit pentru o lucrare. De ce apar gropi în asfalt? Nu știu inginerii firmei de asfaltare cât bitum și ciment să toarne în canciocul uriașelor lor basculante? Știu, dar o mare parte din beton betonează vile și curți de ștabi politici votați de mine și de tine care mă citești și care, amândoi, alcătuim fraierii universului.
Îl cunosc pe Nicu Dumitru, supranumit NIRO după numele firmei lui, de când, copil fiind, dintr-o familie sărmană de la marginea Bucureștilor, făcea cărăușie cu spinarea pe lângă niște magazine. M-a impresionat de atunci inteligența lui nativă. A avut ideea să facă niște spații pe care le-a închiriat negustorilor chinezi. România toată, vorbesc de România săracă, s-a îmbrăcat în iernile de după revoluție cu haine ieftine din aceste barăci. Nicu a făcut avere dar din averea lui a dat enorm sărmanilor și unor lucrări utile țării. E singurul care a dat mult mai mult decât statul român pentru școlarizarea copiilor romi, a sprijinit financiar ONG-urile care ocroteau sărmanii, a trimis pe banii lui copii merituoși cu burse afară. Tot el a dat premii sportivilor români olimpici, premii pe care statul n-a fost în stare să le dea. A sprijinit Academia să scoată ediții așteptate de intelectualitatea studioasă. Văd că în judecată sunt luate în considerație ”cărțile”, cele mai multe imbecile și furate, scrise în detenție. Ele atârnă greu. Dar gesturile de mecenat și de filantropie, donațiile pentru cultură și pentru binele cetățenilor făcute în libertate n-au valoare? De ce doamnă oarbă Justiție nu iei în considerație ce fac cu banii capitaliștii români? Și-au făcut case? Nu-s mai mari ca ale politicienilor care au cerut șpagă de la ei să facă o lucrare publică. Dacă iau la rând oamenii de afaceri suspecți români – niciunul străin – constat că echipa de fotbal Petrolul e depunctată fiindcă are datorii la stat, iar echipa Asesoft, de baschet, una dintre primele din lume, a cam dispărut de când unul Ghiță, antipatic multora pentru prietenia lui cu Ponta, nu le mai finanțează. De ce n-o finanțează politica? Politicianul Ponta, de pildă, pe care-l bănuiesc mai bogat decât pe Ghiță care făcuse o mare firmă de IT, ar putea finanța baschetul că tot e pasionat. De ce n-o face?
La parada militară de Ziua Națională a României, niște aparate sofisticate erau produsul cercetării unei firme românești, UTI. Defilam cu rodul cercetării uneia dintre cele mai puternice firme europene de sisteme de securitate, cu ingineri români, în timp ce înființatorul ei și acționarul principal e cu drepturile rezumate fiindcă i-ar fi dat sau promis o șpagă unuia Nichita, primar. Nu știu ce a spus Urdăreanu, dar ce știu eu e că în Românica mea nu poți face nimic, absolut nimic, pentru țara ta și pentru tine, până nu ungi clanțele unor nichiți bogați și scârboși, care pun poliția din subordine să apere chiloții amantei de o virilitate mai consistentă ca a lui.
Presa cultivă imbecilă o ură față de capitaliștii autohtoni și n-are curaj să atingă un fir de păr din scăfârlia șefilor multinaționalelor care încheie întotdeauna anul financiar ”în pierdere”, repatriindu-și profitul cu asupra de măsură. Lukoil a fost prinsă de procurori cu mâța în sac, alimentându-se cu petrolul și rafinăriile românilor, mai rău ca-n vremea sovietelor. Ce-a pățit? Marile lanțuri de supermagazine străine, care vând brânză fără atingere cu laptele și miere de salcâm din chimicale, descoperite cu hoția, sunt bine merci, și încheie mereu anul fără profit. Mă, fir-ar a dracului de afacere, păi dacă-i fără profit cum de mai faci alte șapte mari magazine cât stadioanele? Toate firmele străine, alea care dețin 75 la sută din capital și cotizează la stat cu două miliarde pe an, în timp ce sfertul românesc dă 55 miliarde pe an la stat, n-au atingere cu Beciul Domnesc. Știe cineva de ce? Să-mi zică și mie pentru a nu muri fraier.
