(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Semifinala interdistrictuală / 1932
Biroul Federal face cunoscut că pentru executarea deciziei Consiliului Federal din 19 Iunie a.c., având în discuţie chestiunea modificărei formulei campionatului naţional, a decis crearea unei Diviziuni Naţionale, cu începere din sezonul 1932/33. În Divizia Naţională se vor introduce primele două grupări clasificate în campionat pe 1931/32 ale districtelor: Arad, Bucureşti, Cluj, Oradea Mare, Timişoara, Braşov, Ploeşti, Sibiu şi Tg. Mureş. Acestor grupări – în număr de 14 – se vor adăuga încă două grupări, pe care Biuroul Federal le va alege după disputarea campionatului naţional pe 1931/32. Pentru sezonul 1931/32, campionatul naţional se va disputa după formula matchurilor eliminatorii între campionii ligilor. Liga de Sud şi-a întocmit programul, care urmează a fi urmat de toate districtele. Matchurile vor avea loc la 8 mai 1932. La 15 mai 1932 vor juca învingătorii între ei. Câştigătorul va juca cu campionul Bucureştilor la 29 mai 1932. Tricolorul – D.V.A. Galaţi 2-0. Tricolorul a marcat punctele victorioase prin Dumitrescu şi Spirea. Semifinala interdistrictuală: Tricolor – Victoria Constanţa 3-0. A patra oară în finală; Rădulescu, Spirea şi Ilie Anastasescu marchează; „Mai darnic şi mai insistent ca oricând, Pluvius a făcut „să intre la apă” mult trâmbiţatul proect al cupei municipale. Deprinşi însă cu raţia footbalistică hebdomadară, un grup de bucureşteni împinşi de pasiunea ce nu cruţă, am luat loc în personalul de … „Cetatea Albă”, să descindem în gara Ploeşti. Credeam că „republicanii”, oamenii tuturor excepţiilor, erau scutiţi de favorurile lui Pluvius. Ne-am înşelat. Îndată ce am intrat pe bulevardul pe cari ploeştenii îl consideră cel „mai frumos din lume”, am trebuit să suportăm rigorile unei ploi mărunte şi reci. Bravăm intemperiile şi după o impresionantă cursă de cross, ajungem la arena Tricolorului. Câţiva clienţi, un casier supraveghiat de reprezentantul Ligii de Sud care însemna biletele vândute – la ora 4 trecuse de 15 – şi însfârşit un vigilent serviciu de control supraveghiat de d. Chiru, care conducea purgatoriul cu cea mai mare energie. Tribuna e plină, casa e goală, e paradoxul cel mai curent la arenele noastre de sport. Spectatorii, cam o mie la număr, nerăbdători, aşteptau intrarea echipelor. Un „fler” colectiv şi toţi prevedeau un spectacol interesant. Aveau dreptate căci matchul deşi foarte serios şi aprig disputat, a avut faze amuzante, ploeştenii înegrindu-se ca păcura şi constănţenii crezându-se la băi de nămol. În timp ce tragedia constănţeană se consumă lent şi „apăsat” cum spunea nea Nae, simpaticul Ilie Gheorghiu cu figura îmbujorată devenise comunicativ, iar statul major victorist, harnicii Dan Alecu, Bârsu şi Răducanu, „înverziţi”.., de groază, credeau că e un vis urât.
Matchul s’a terminat, ploeştenii au învins şi seara la „Berbec” republicanii au prelungit verva de pe teren cu un chef, care, probabil că mai continuă şi la ora apariţiei acestor rânduri.
Ploeştenii au învins şi au meritat victoria. De mult n’am mai văzut un scor atât de real. Matchul a fost echilibrat doar 20 de minute din 90. Restul timpului de joc, ploeştenii au dominat în chip şi fel. Între Tricolor şi Victoria cum s’a prezentat eri, diferenţa cea mai corectă e de trei puncte.
Tricolorul merită felicitări. Nu pentrucă a câştigat, ci pentrucă a ştiut să clădească un joc clar, pe un teren greu şi pe o vreme neprielnică. Cu o apărare imediată robustă şi decisă în care Gheorghe Dragomirescu şi Petre Dunăreanu au fost egali, ploeştenii au rezistat uşor sclipirilor ofensive constănţene. Matchul l-au câştigat însă halfii. Linia intermediară cănstănţeană s’a comportat minunat. A susţinut atacul, a înţeles să servească mingi joase, moi şi a ştiut că singurul joc posibil este continua lansare a aripelor. Ilie Anastasescu a făcut o partidă admirabilă. Schwartz la fel. Ghon mai slab. Înaintarea Tricolorului a combinat destul de frumos. A avut în Spirea, un conducător abil şi pătrunzător. Foarte util Rădulescu. Victoria a însemnat pentru mine o mare decepţie. Văzusem Victoria în alte ocaziuni şi nu-mi venea să cred ochilor. Constănţenii au fost execrabili. N’au făcut nici un joc, nu s’au ilustrat cu nici o fază de football adevărat. Partida au pierdut-o halfii. Vartolomeu şi compania n’au existat. Şi inexistenţa lor a lipsit înaintarea de un sprijin elementar descoperind incontinu apărarea imediată care cu excepţia lui Vasiliu a acumulat gafe peste gafe. Înaintarea a avut un singur jucător care a mişcat normal: extremul stânga. Restul zero. Matchul a fost foarte confuz la început, Tricoloriştii domină. Obţin două cornere. Vasiliu apără. În minutul 20 o acţiune ploeşteană şi Manole Rădulescu marchează fulgerător. Repriza doua, un penalty. Anastasescu transformă 2-0. Constănţenii nu reacţionează. Se menţin într’o defensivă care îi istoveşte. Atac tricolorist, Spirea shootează puternic, Vasiliu nu poate bloca, balonul ajunge din nou la Spirea care marchează 3-0. Victoria reuşeşte să se impună, obţine un penalty, Vasile trage destul de bine, Cristescu apără. D. Szabo a arbitrat „en maitre”, merită felicitări, mai ales că matchul a fost destul de greu. (Lis – Gazeta Sporturilor, 16 mai 1932).
O finală …antologică / 1932
Un nou campion al Sudului: Tricolorul Ploieşti – Venus Bucureşti 2-1 (0-1) (1-1) (1-1). O partidă emoţionantă care se termină după prelungire cu o meritată victorie a ploeştenilor. – Tricolor a făcut un joc clar şi pozitiv. – Afară de multe greşeli, Venus s’a prezentat în condiţiuni fizice mizerabile.
Istoria se repetă. Ca şi anul trecut – însă în condiţii deosebite – „republicanii” au reuşit să-şi însuşească titlul de campioni ai Sudului, excluzând pe bucureşteni dela proba naţională. Pentru districtul ploeştean izbânda aceasta înseamnă mult, enorm. În primul rând arată viabilitatea footballului „republican” şi în al doilea că evoluţia footballiştilor ploeşteni dă roade din ce în ce mai bune. Cu o echipă tânără şi avântată, cu un unsprezece inimos, pregătit şi dispus să susţină um match decisiv, cu o formaţie lipsită de vedete consacrate, compusă din jucători bine intenţionaţi, Ploeştii au retrăit clipele de glorie frumoasă, de anul trecut, când oraşul petrolului a primit cea mai frumoasă răsplată sportivă. Ploeştenii sunt campioni şi meritul lor e deplin. Munca de zi de zi a unor: Ilie Gheorghiu, Nicu Stambolgiu, Chivu, Ionescu a fost răsplătit. Şi-au văzut visul realizat: acela de a înscrie numele Tricolorului alături de Prahova, în istoricul probei Ligei de Sud. Oamenii aceştia cari nu cruţă sacrificii, au trăit eri clipe de fericire şi numai cari le cunoaştem inima ce o depun în dirijarea sportului, putem să le măsurăm bucuria. „Republica” este în sărbătoare. Se şi cuvine să fie. Sărbătoreşte pe nouii campioni, bravi şi merituoşi, cărora noi cari i-am văzut le adresăm primii, un bravo însoţit de cele mai bune urări.
Arena Tricolorului a fost ocupată la ora şase de 3.000 spectatori, 1.000 din ei bucureşteni, veniseră să-şi vadă favoriţii. Publicul înainte de match făcea o impresie caracteristică. Bucureştenii afişau un optimism de multe ori exagerat. Anunţau încrezuţi, variate scoruri astronimoce. Fiecare din ei socotea victoria Venusului, certitudine. Ploeştenii modeşti păreau foarte sceptici. Nici unul nu vorbia despre match. Singurul optimism ploeştean se traducea într’o formulă timidă: „ce ar fi dacă” şi auzeai răspuns câte un categoric: „imposibil”. Publicul a fost liniştit. Totul s’a petrecut normal, organizarea şi ordinea au fost cât se poate de bune. Bilanţul zilei net în avantajul ploeştenilor. Au făcut impresie mai bună şi veţi vedea mai jos dece. După match, când victoria devenise certă, publicul era în delir. Nu ştia ce să mai facă, să-şi manifeste bucuria. Dela teren la vestiar, ploeştenii purtaţi în triumf, radiua de bucuria sportivă procurată urbei lor. Altfel, în general, matchul a fost palpitant. Din prima până în ultima clipă, s’a lucrat în ritm infernal. Şi publicul a fost extrem de mulţumit. Au fost necesare reglementarele prelungiri ca matchul să se termine. Ori o asemenea partidă vă închipuiţi cum a pasionat spectatorii? Arbitraj de mare şcoală. O constatare: Xifando a contribuit în cel mai înalt grad, la buna desăvârşire a spectacolului. A fost un match greu.
