Florin Tănăsescu
Aşteptam trenul în sala unei foste staţii CFR. Pe peron scria: „Gară pentru doi”. Iar eu eram singur.
Chestia asta m-a băgat la idei. Deci, mi-am scuipat în sân şi-am zis: „Întortocheate sunt căile Domnului!”.
Ca din senin, aud la staţie: „Feriţi amândoi linia doi, feriţi amândoi linia doi!”.
Speriat ca de bombe, m-am dus la linia a doua. Apoi, am ferit-o. Adică, m-am întors în sala de aşteptare, tremurând…
Cineva de la „Crucea Roşie” m-a întrebat dacă mă simt bine. I-am zis că nu.
„Atunci, e-n regulă. Aşa şi trebuie! Să n-ai siguranţa zilei de azi. Roagă-te s-o apuci p-aia de mâine”.
Sfios, m-am dus la fostul ghişeu „Informaţii”, pe care scria, mai nou, „Elucubraţii”.
Am zis „Sărut-mâna!” şi-am îndrăznit să întreb când vine trenul.
„Vorbiţi pe rând, să vă pot înţelege!”, s-a răstit doamna care croşeta ceva. Am tăcut, bănuind că vorbeşte cu umbra. M-am închinat: „Întortocheate sunt căile Domnului”.
Mi-a zâmbit cucoana: „Creştineşte este «Întortocheate sunt căile ferate ale Domnului!»”.
Eram la mâna ei, deci n-aveam niciun temei să fac scandal. Doar am zis: „Este cum spuneţi dumneavoastră. Vreau un bilet…
„Feriţi linia-ntâi, feriţi linia-ntâi! Soseşte trenul cu abur din ţara nimănui!”, s-aude la staţia gării- ţară.
De la biroul „Elucubraţii” mi s-a ordonat: „Bagă viteză până la linia-ntâi, află care este preţul unui metru cub de abur şi-apoi mai vorbim!”.
Acolo, un popă binecuvânta aburul şi mi-a zis să stau în genunchi dacă tot particip la un asemenea eveniment grandios.
„Sfinţirea aburului?”, am întrebat ca un prost.
Dom’ părinte m-a privit cu milă: „Nedus la biserică mai eşti ! Scumpirea aburului”.
Tot mai multe umbre îngenuncheau şi se rugau: „Ieftineşte, Doamne, aburirea!”.
Dom’ părinte se simţea în largul lui. De el depindea raportul euro/abur. Dascălul a ordonat: „Şi-acum, să ne rugăm în cor pentru sănătatea mintală a conducătorilor satelor, oraşelor, porturilor, aeroporturilor şi a mult iubiţilor noştri conducători-aburitori!”.
Gările erau mănăstiri, deja. Cuvios, norodul îngenunchea şi se ruga: „Ieftineşte, Doamne, şi Lumina”.
Sfinţii Părinţi ai unei ţări cu oameni cuminţi i-au liniştit: „Mai e până la Paşte. Până atunci, să fiţi smeriţi! Că de aburit, nicio grijă. Vedeţi doar cum a crescut şi-apoi a scăzut preţul la benzină”.
Ce popor credincios!
