Cazul judecătoarei din Sinaia Ruxandra Popescu, victima abuzurilor celor doi „paraditori” Mircea Negulescu şi Lucian Onea, a fost adus în discuţie în Comisia Juridică a Senatului, ieri, la şedința organizată pe tema desfiinţării SIIJ, potrivit unui text publicat de ph-online.ro.
Comisia a apreciat că dosarul inventat de cei doi paraditori pe numele judecătoarei Ruxandra Popescu a fost de o gravitate fără precedent, fiind tras un semnal de alarmă cu privire la săvârşirea unor astfel de abuzuri în viitor.
Reamintim că judecătoarea Popescu a fost achitată definitiv de Înalta Curte, din motive evidente: lipsa probelor care să confirme acuzaşiile, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea dosarelor plăsmuite de Unitatea „Haules”.
Să ne reamintim cazul judecătoarei şi cum a ajuns victima celor doi penali de la DNA Ploieşti, Onea şi Portocală:
Ruxandra Popescu a povestit, într-un interviu acordat presei, calvarul prin care a fost nevoită să treacă în cauza fabricată de „Zdreanţă” şi Savu, fiindu-i interzis accesul la dosarul din care, în schimb, erau scurse în presă informaţii menite să o prezinte pe judecatoare ca pe ultima coruptă.Întreaga lucrătură a tandemului Negulescu-Savu (în care aceştia au cerut chiar arestarea Ruxandrei Popescu, însă fără succes) s-a bazat pe un simplu denunţ conform căruia judecătoarea ar fi acceptat promisiunea primirii unui folos necuvenit pentru a pronunţa „o soluţie vădit contrară dispoziţiilor legale incidente”, prin care administraţia din Sinaia ar fi fost prejudiciată cu 220.000 de euro. Imediat după ce judecătoarea Popescu a fost luată cu mandat la 6:20 dimineaţa, DNA a avut grijă să dea pe surse în propriul aparat de propagandă informatiă că magistratul ar fi luat mită o haină de blană în valoare de 500 de euro. De altfel, Ruxandra Popescu exemplifica această situaţie printr-un titlu inchizitorial din ziarul Adevarul: „Cererea de arestare preventivă a judecătoarei din Sinaia care a luat mită o haină de blană a fost respinsă”.
Redăm textul integral al scrisorii deschise semnate de judecătoarea Ruxandra Popescu:
„Dragi colegi, Mă numesc Ruxandra Popescu şi sunt, din nou, judecător la Judecătoria Sinaia. În ultimii 3 ani şi 3 luni, am fost: adusă cu mandat la sediul DNA – ST Ploieşti în data de 22.03.2016, propusă spre arestare preventivă în aceeasi zi şi trimisă în judecată la data de 20.05.2016 pentru că, în opinia DNA – ST Ploieşti, aş fi pronunţat o hotărâre judecătorească „contrară legii’, pentru ca în final să fiu achitată definitiv de ICCJ la data de 13.06.2019.
1.179 de zile am avut calitatea de inculpat, 541 de zile de condamnat în primă instanţă.
Sunt judecător din anul 1996 şi nu am fost sancţionată şi nici măcar cercetată disciplinar vreodată.
În data de 22 martie 2016, la ora 6:20, am fost luată de poliţie de acasă şi dusă cu mandat la DNA – Serviciul Teritorial Ploieşti, acuzată fiind că în schimbul acceptării promisiunii de a primi o haină de blană în valoare de 500 de euro mi-aş fi „încălcat atribuţiile de serviciu”, pronunţând la data de 11 noiembrie 2010 „o soluţie vădit contrară dispoziţiilor legale incidente”, în urma căreia s-ar fi produs un prejudiciu Unităţii Administrativ-Teritoriale a oraşului Sinaia în valoare de 220.000 de euro.Pe durata anchetei din data de 22.03.2016 până la prezentarea mea în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu propunere de arestare preventivă mi s-a interzis accesul la dosar pentru a vedea ce probe au fost administrate şi a-mi putea pregăti apărarea.Mi-au fost respinse toate probele solicitate de mine în combaterea acuzaţiilor, cu motivarea că voi avea posibilitatea de a le cere în instanţă.A fost administrat întregul probatoriu în faza de urmărire penala „in rem”, deşi numele meu fusese menţionat încă din primele denunţuri.Fără a se fi administrat vreo probă nouă în dosar, în aceeaşi zi în care am fost ridicată de poliţie am trecut în scurt timp de la calitatea de suspect la aceea de inculpat şi propusă pentru arestare preventivă. Propunerea de arestare a fost respinsă, dar s-a luat împotriva mea măsura preventivă a controlului judiciar, cu interdicţia de a-mi exercita profesia.În ziua ridicării mele, pe 22 martie 2016, DNA a emis un comunicat de presă în care a anunţat că am acceptat promisiunea primirii unui folos necuvenit pentru a da o hotărâre judecătorească considerată de procurori „vădit contrară dispoziţiilor legale”, iar pe surse a apărut în presă informaţia că respectivul folos necuvenit ar fi o haină de blană.
Articole de presă, pe care le găsiţi şi azi pe Internet, au citat că o judecătoare din Sinaia s-a vândut pe o haină de blană. Când cererea DNA de arestare preventivă a fost respinsă, presa a citat că „Cererea de arestare preventivă a judecătoarei din Sinaia care a luat mită o haină de blană a fost respinsă”. La data de 20 mai 2016, am fost trimisă în judecată de DNA – ST Ploieşti pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi luare de mită.La data de 13 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv achitarea mea.
Pe durata procesului penal, am declinat orice solicitări din partea presei pentru a comenta despre cazul meu, deoarece am spus că-mi voi căuta dreptatea în instanţă.Acum, că am fost achitată definitiv şi am îmbrăcat din nou roba, am decis să nu mai tac.Cazuri de mite inventate s-au mai văzut la procurorii DNA, prin urmare nu sunt singura în această situaţie.
Ce este însă diferit în cazul meu e faptul că, pe baza unui simplu denunţ, din poziţia de judecător m-am trezit peste noapte în poziţia de inculpat, acuzat de abuz în serviciu pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti considerate de procurori ca fiind greşită!Altfel spus, în România procurorii DNA au putut să „demonstreze” într-un rechizitoriu că o sentinţă civilă este nelegală / netemeinică. Procurorii DNA au putut să demonteze argumentaţia cuprinsă în considerentele unei sentinţe şi să arate că, după analiza lor, altfel trebuiau interpretate anumite texte de lege, că altfel trebuia aplicată legea la un caz concret. Iar, din moment ce argumentele judecătorului unei cauze nu s-au pliat pe cele ale procurorilor, acesta vădit a „greşit”’, făcându-se astfel vinovat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.
Tot în România, procurorii au putut să trimită o persoană în judecată pentru comiterea unei infracţiuni inventate, bazându-se pe cuvântul unei singure persoane. Atât. Cuvântul unei persoane împotriva cuvântului inculpatului. Asta este suficient să acuzi pe cineva şi să îl târăşti într-un calvar judiciar.Am 23 de ani vechime în magistratură, sunt un om cu conştiinţa curată, pentru că am judecat întotdeauna cu bună-credinţă şi cu toată priceperea de care am fost capabilă. La sfârşitul a trei ani şi trei luni de proceduri judiciare, am fost achitată. Am fost achitată, dar după ce am primit o condamnare în prima instanţă şi după ce am trecut prin încercarea de a fi subiectul unei propuneri de arestare preventivă. Aceste lucruri nu pot să nu lase semne adânci în inima cuiva, pe care nici chiar decizia definitivă de achitare nu le poate şterge.Dincolo de latura personală, însă, este atacul contra justiţiei înseşi.Constituţia consacră independenţ judecătorilor şi faptul că aceştia se supun numai legii. Numai astfel justiţia are sens, deoarece numai astfel se poate da conţinut dreptului la un proces echitabil.Cazul meu însă, care din păcate nu este izolat, demonstrează că există un interes de a timora judecătorii şi a le demonstra faptul că sunt vulnerabili, chiar şi atunci când se află în exercitarea corectă a atribuţiilor lor.Astăzi sunt din nou în robă. Dar nu vreau să uit. Nu vreau să uit că, în calitate de magistrati, trebuie să rămânem permanent vigilenţi!
Vigilenţi ân faţa probelor care ni se prezintă, vigilenţi în faţa încercărilor de distorsionare a adevărului; pentru că lipsa de vigilenţă poate avea urmări de neşters în faţa unui om. Vigilenţi în faţa oricăror încercări de subminare a independenţei noastre, în faţa încercărilor de intimidare de orice fel, de „punere la colţ”, uneori chiar prin fabricarea unor dosare penale împotriva noastră!Iar pentru că abuzurile comise de o serie de procurori DNA împotriva judecătorilor sunt evidente, existenţa şi funcţionarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) este o necesitate imperativă pentru a-i proteja pe judecătorii şi pe procurorii oneşti şi profesionişti tocmai de excesul de zel al unor procurori care şi-au uitat demult menirea de a fi apărătorii ordinii de drept şi ai drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.
