Cuviosul Auxenţiu a fost nobil la curtea împăratului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta îmbracă haina monahală şi părăseşte Constantinopolul, stabilindu-se pe un munte, lângă Calcedon, care mai târziu avea să se numească Muntele lui Auxenţiu. Dorinţa sa era de a rămâne ascuns de ochii oamenilor, pentru a se linişti prin rugăciune şi nevoinţă, însă, nişte păstori l-au descoperit, mărturisind şi locuitorilor din satele învecinate despre viaţa sfântă a cuviosului. Astfel, oamenii au început să-l caute, aducţnd bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca.
Dumnezeu a tămăduit prin rugăciunile Sfântului Auxenţiu mulşi orbi, leproşi, ologi şi demonizaţi. Ca nu cumva oamenii să-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el, sfântul proceda în modul următor: fie le cerea tuturor celor prezenţi să se roage lui Dumnezeu împreună cu el pentru bolnav; fie mai întâi întărea credinţa în cei prezenţi, arătându-le că Dumenezeu le va face lor după credinţa lor; fie se ruga deasupra bolnavului, rostind cuvintele „Te vindecă pe tine Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos”.
Sfântul Auxenţiu a fost unul din Părinţii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul în anul 470.
