În zilele împăratului Alexie Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi, vestiţi în învăţătura elinească. De aceea, ziceau că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan. Deci, se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni. Mai târziu, după câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, arhiereului care păstorea atunci cetatea Evhaitenilor, şi care se numea Ioan. Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nicio împotrivire sau vrajbă nu este între noi.