Sfinţii Atanasie şi Chiril au luptat împotriva a două dintre cele mai mari erezii: arianismul şi nestorianismul. Sfântul Atanasie a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe Arie (arianismul), care susţinea că Fiul lui Dumnezeu este cea dintâi fiinţă creată. Sfântul Atanasie s-a născut în anul 295, în Alexandria. A fost făcut citeţ în anul 312 şi diacon în 318, dată după care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon şi secretar, el îl însoţeşte pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului şi în condamnarea lui Arie. Datorită scrierilor sale, Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană şi a formulat un simbol de credinţă, cunoscut sub numele de Simbolul niceean, în care se afirmă că Fiul este născut din veşnicie din Tatăl, deofiinţă cu El. Este ales episcop al Alexandriei, odată cu moartea Sfântului Alexandru – 8 iunie 328. A trecut la cele veşnice la 2 mai 373, după 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 ani au fost petrecuţi în exil. În iconografie se recomandă ca Sfântul Atanasie să fie zugrăvit bătrân, de statură potrivită, puţin cam spătos şi gârbovit, dar vesel, având culoarea feţei plăcută, barba nu lungă, dar lată, acoperindu-i obrazul, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci numai puţin gălbui, cu gura mică. Sfântul Chiril al Alexandriei l-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie susţinea că în Iisus Hristos există două-persoane – persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii şi persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria. De aceea erezia lui Nestorie s-a numit dioprosopism sau nestorianism. Această concepţie eretică despre existenţa a două persoane în Iisus Hristos ducea la afirmaţia că Dumnezeul-Tatăl a avut doi fii. Consecinţa acestei erezii era că Fecioara Maria n-a născut pe Fiul lui Dumnezeu ca să merite a fi numită „Născătoare de Dumnezeu”, ci a născut pe omul Hristos şi de aceea trebuie numită „Născătoare de om”, sau cel mult „Născătoare de Hristos”.
Datorită Sinodului de la Efes, i se recunoaşte Fecioarei Maria atributul de Născătoare de Dumnezeu.
Sfântul Chiril este zugrăvit cam pleşuv la tâmple, având părul amestecat cu cărunteţe, faţa netedă, obrazul lat şi barba cuvioasă, deasă, lungă şi despicată în două, cu sprâncene groase, mari şi încercuite, împodobind fruntea, cu nasul încovoiat şi nările pleoştite, purtând pe cap acoperământ cu cruci.
