Sfântul Elefterie s-a născut în Roma, într-o familie de nobili creştini. De mic a rămas orfan de tată, fiind crescut numai de mama sa, Antia, care, potrivit tradiţiei, fusese botezată de către Sfântul Apostol Pavel. Aceasta a încredinţat creşterea şi educaţia singurului ei fiu lui Anichit, Episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului, episcopul l-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani şi episcop al Iliricului la vârsta de douăzeci de ani.
Acolo, Sfântul Elefterie a atras pe mulţi la credinţa în Hristos, învăţând şi propovăduind. De aceea, împăratul Adrian a ordonat comandantului Felix ca să îl aresteze pe Sfântul Elefterie şi să îl aducă la Roma. Sosind comandantul la Valona (Albania de astăzi), oraşul unde îşi avea scaunul episcopal Sfântul Elefterie, şi intrând în biserică, l-a văzut slujind pe acesta. Deodată, inima lui Felix s-a schimbat şi a trecut la creştinism.
Felix a primit botezul de la Sfântul Elefterie, apoi a plecat împreună cu acesta la Roma. Mergând înaintea împăratului, Sfântul Elefterie a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. Adrian l-a supus pe Sfântul Elefterie multor torturi: biciuiri, ardere pe pat de fier, aruncarea în smoală clocotită şi arderea în cuptor de foc.
Dar Sfântul Elefterie s-a izbăvit din toate aceste chinuri cu puterea lui Hristos. Văzând minunile, Caribus, eparhul de la Roma, s-a ridicat şi a mărturisit că şi el este creştin. Caribus a fost torturat şi apoi decapitat împreuna cu Fericitul Felix.
La urmă, călăii imperiali au tăiat şi cinstitul cap al Sfântului Elefterie. Mama sa, Antia, a fost ucisă cu sabia pe când îmbrăţişa şi săruta pe fiul ei mort. Trupurile lor au fost mutate la Valona, unde şi astăzi se preaslăveşte Dumnezeu prin minunile care se săvârşesc la moaştele Sfântului Elefterie.
Părţi din sfintele sale moaşte sunt prezente şi la biserica „Sfântul Elefterie” din Bucureşti, una dintre catedralele Capitalei.
