Nicoleta Dumitrescu
Și ieri a fost o zi agitată la București, mai ales prin clădirile impozante unde politicienii declară că muncesc pentru poporul care le-a acordat încrederea și voturile. O zi ploioasă, mohorâtă, în ciuda brizbrizurilor viu colorate agățate de stâlpii de iluminat public ori în crengile brazilor de Crăciun, semn că este luna decembrie.
N-au lipsit însă din decorul cotidian nici declarațiile pro ori contra, fie că a fost vorba despre bani, care niciodată nu sunt suficient de mulți în comparație cu promisiunile care curg gârlă, fie de decizii pe subiecte sensibile ori nominalizarea pe funcții. Ceva, însă, s-a mai marcat ieri: 30 de ani de la adoptarea Legii fundamentale a României – Constituția. Da, celebra carte de căpătâi pe care își așază mâna, la fiecare depunere a jurământului de credință față de țară și popor, atât aleșii, cât și cei care, rând pe rând, iau locul altora care se învârt la guvernare.
Printre cei care au ținut să transmită mesaje cu ocazia Zilei Constituției s-a numărat și șeful statului, acesta subliniind, printre altele, că ”înțelegerea Constituției contribuie în mod substanțial la întărirea legăturii dintre stat și cetățenii săi”, în contextul în care, după un trecut totalitar, au fost trasate, în urmă cu trei decenii, limitele puterii, fiind consacrate drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Teoretic, se poate spune că șeful statului are dreptate. Numai că, de 30 de ani încoace, deși au fost și încă mai sunt destui cei care se bat cu Constituția în piept, chiar la propriu, susținând cât de corecți și cinstiți sunt ei, în fapt, limitele puterii au fost profund schimbate, mai ales după pofta și interesul politicienilor.
În fapt, aproape că nu mai există limită a puterii, atât timp cât absolut tot se tranșează, negocierea și împărțeala, cât să ajungă la toți, fiind principalele griji înaintea oricărei activități propriu -zise. Dovadă că nici după ce și-au împărțit ministerele, posturile de conducere din Camera Deputaților și Senat, liberalii și social-democrații tot nu s-au liniștit. Încă mai sunt de negociat scaune și, cu siguranță, dacă se străduiesc, până când se vor roti la guvernare, unii cu alții, pe posturile de la Palatul Victoria, tot vor găsi ceva funcții de împărțit. Așa se explică de ce, de câteva zile încoace, partidele care acum își împart puterea nu pică la pace și în ceea ce privește funcțiile de prefect și subprefect, împărțite și ele tot pe algoritmul politic, în condițiile în care reprezentanții Guvernului în teritoriu sunt, cu acte, înregimentați politic, adică membri cotizanți.
Problema este că, de 30 de ani încoace, românii tot așteaptă ca să vadă o altă atitudine din partea politicienilor. O dată la patru ani, după ce s-au prezentat la urne, cred că se va schimba ceva, că aceia pe care i-au votat vor fi mai serioși, că vor fi mai responsabili, că vor pune în aplicare mai ales ceea ce promit. Deziluzie, însă! Politicienii parcă se clonează, cu toții copiind și aplicând ceea ce au văzut la predecesorii lor. Adică, au văzut că interesul propriu și de grup primează în defavoarea celui general, că o mână spală pe alta, că se poate atunci când, legal, nu se poate ori este interzis, că se pot închide ochii la corupție, că există portițe și căi ocolite, că sunt persoane care se descurcă și au beneficii indiferent de împrejurare, că există și profitori. Iar în aceste condiții, legătura dintre stat și cetățenii săi se subțiază vizibil, de aici și faptul că românii au din ce mai puțină încredere în cei aflați la conducere. Vreo speranță că se va schimba, până la urmă, ceva? Greu de presupus, în condițiile în care, în continuare, se merge pe principiul: ”Pleacă ai lor, vin ai noștri!” .
