Luiza Rădulescu Pintilie
Peste 2.500 de pacienţi au fost trataţi, de la începutul pandemiei de coronavirus până în prezent, în Spitalul General CF Ploieşti (cunoscut drept Spitalul CFR) – desemnat spital de nivel III suport-COVID-19 – şi chiar de curând a circulat în spaţiul public o scrisoare de apreciere a calităţii serviciilor medicale, a profesionalismului corpului medical şi, mai ales, a empatiei acestuia, părerile exprimate de un fost pacient diagnosticat cu Covid generând un val de opinii asemănătoare, felicitări şi mulţumiri adresate celor care conduc şi asigură funcţionalitatea acestei unităţi medicale.
O scrisoare care, de fapt, reconfirmă numeroasele păreri favorabile legate de acest spital şi în „vremurile bune” şi în cele marcate atât de strâns şi, din nefericire, adesea dramatic, de evoluţiile pandemice din ultimii aproape doi ani. Apreciind exact ceea ce, de prea multe ori, în acelaşi spaţiu public a fost blamat şi sancţionat cu referire la multe dintre spitalele din ţară în care au fost investigaţi şi diagnosticaţi pacienţii suspectaţi de îmbolnăvire cu coronavirus şi trataţi pacienţi confirmaţi, inclusiv în zonele cele mai fierbinţi ale ATI-urilor, fără absolut niciun loc disponibil zile în şir în acest val IV al pandemiei. De altfel, acest spital este cel care a fost desemnat, chiar în anul ce a precedat pandemia, drept cea mai curată unitate medicală din România, pe baza chestionarelor exprimate de pacienţi din peste 100 de spitale publice evaluate de către Observatorul Român de Sănătate, care desfăşoară studii de cercetare privind activitatea şi calitatea serviciilor de sănătate. Mai mult decât atât, când acum câţiva ani Ministerul Transporturilor şi-a anunţat intenţia de a renunţa la unele spitale din subordine din întreaga ţară – printre care şi Spitalul CF din Ploieşti – peste 1500 de persoane au semnat, în doar câteva zile, o petiţie prin care se cerea salvarea uneia dintre cele mai performante unităţi medicale din Ploieşti. Întorcându-ne la prezent, mai adăugăm că, dacă la începutul pandemiei, cazuistica direcţionată către acest spital suport Covid a inclus cazuri mai puţin severe, din valul doi gravitatea cazurilor a crescut continuu, iar în valul patru ponderea este cea a cazurilor medii-severe, cu risc de agravare a stării de sănătate a pacienţilor, ceea ce a şi impus, în anumite situaţii, direcţionarea pacienţilor către spitale care au avut locuri libere în departamentele ATI. În prezent, cele 90 de paturi alocate tratării pacienţilor Covid sunt ocupate în proporţie de aproape 70%. Şi fiindcă s-a vorbit mult, în toată această perioadă, despre tratament şi costul lui, notăm că acestea diferă de la caz la caz, dar că, de exemplu, tratamentul complet cu Remdesivir – medicament des invocat – costă 10.000 lei pentru un pacient, iar trei doze de Tocilizumab (400 mg) – de asemenea des în adus în discuţie – costă 8.000 lei.
Acesta este contextul în care am considerat că poate fi de interes pentru cititorii noştri să purtăm un dialog cu directorul medical al acestui spital, dr.Irinel Petru Totolici, ale cărui răspunsuri le prezentăm integral.
– Domnule director, v-aş ruga să acceptaţi să pornim dialogul nostru de la statutul pe care îl are spitalul CF Ploieşti – spital suport Covid. Cum s-ar traduce, pe înţelesul tuturor, un asemenea statut şi în ce măsură a afectat concentrarea pe acest tip de asistenţă medicală funcţionalitatea acestei instituţii medicale?
– Statutul de spital de nivel III (suport-COVID-19) a fost necesar deoarece creşterea numărului de cazuri de infecţie SARS CoV-2 a avut un impact major la nivelul judeţului Prahova, dar şi pentru că spitalele de urgenţă nu mai reuşeau să se descurce cu cazurile care efectiv „sufocau” unităţile de primiri urgenţe. Astfel, decizia de a deveni spital de nivel III a fost luată pentru a acorda tratamentul şi atenţia necesare pacienţilor, dar şi pentru a ajuta sistemul de sănătate al judeţului Prahova. A fost dificilă adaptarea la un astfel de statut, la fel cum a fost şi este pentru toate spitalele din ţară. De exemplu, medicii care fac parte din Secţia Chirurgie, angajaţii Compartimentului de Recuperare au fost integraţi în Sectorul COVID-19, s-au adaptat situaţiei şi au reuşit să întregească echipa. Angajaţii Spitalului General C.F. Ploieşti lucrează în echipă şi asta a ajutat foarte mult la organizare şi concentrare.
– Nu am să ascund faptul că v-am rugat să acceptaţi acest dialog pornind de la cuvintele de mulţumire şi părerile bune care circulă, în această perioadă, în spaţiul public, exprimate de foşti pacienţi sau aparţinători ai acestora în legătură cu calitatea actului medical, cu empatia corpului medical, cu condiţiile de care beneficiază pacienţii în spitalul dumneavoastră. Şi, deşi aceasta ar trebui să fie normalitatea în orice unitate medicală, tocmai caracterul cumva de excepţie în valul de nemulţumiri şi reproşuri justifică să fie cunoscute asemenea exemple. Aşa că vă întreb: cum aţi reuşit să gestionaţi atât de bine toate aceste aspecte, fiecare în parte important şi toate aflate într-o strânsă interdependenţă?
– Această perioadă grea prin care trece sistemul sanitar şi severitatea cu care atacă acest virus ne-au făcut ca, înainte de toate, să ne gândim că poate un om drag nouă ar putea trece printr-o situaţie similară şi, atunci, a trebuit să luăm toate măsurile necesare pentru o bună funcţionalitate: act medical de calitate (tratament adecvat, consulturi complete, atenţie pentru fiecare pacient în parte), echipamente de protecţie pentru personal, consiliere psihologica la cerere pentru întreg personalul, circuite adaptate pentru prevenirea infecţiei SARS CoV-2 şi o verificare promptă a respectării tuturor celor sus menţionate, zilnic.
A fost constituită Comisia de monitorizare a gradului de satisfacţie a pacienţilor care, prin sondaj, contactează pacienţii internaţi şi monitorizează, în funcţie de răspunsurile primite, gradul de satisfacţie a acestora cu privire la condiţiile de spitalizare şi tratament, comportamentul personalului medical, hrana şi curăţenia în unitate etc.Părerile pacienţilor sunt întotdeauna bine-venite, fie că sunt bune, fie că nu. Ceea ce este important este ca, atunci când apar nemulţumiri şi reproşuri, acestea să devină constructive, iar noi (echipa) să încercăm să remediem problemele/nemulţumirile apărute.
– Statistic vorbind, cam câţi pacienţi aţi avut în îngrijire şi care a fost evoluţia acestora?
– De la începutul pandemiei şi până în prezent, am avut în îngrijire în jur de 2.500 de pacienţi. Evoluţia a fost favorabila pentru mulţi dintre aceştia, dar din păcate s-au înregistrat şi decese – cca 3%.
– Ce a însemnat toată această perioadă pentru personalul medical? Medicii nu sunt Dumnezei, dar nici roboţi, aşa că oricine poate să înţeleagă uzura, stresul care v-au încărcat într-o bătălie cu totul necunoscută la început şi cu multe necunoscute şi astăzi, după aproape doi ani. Aţi avut îmbolnăviri în rândul colegilor, aţi avut… dezertări cum s-a întâmplat prin alte spitale din ţară ?
– Personalul medico-sanitar şi auxiliar a trecut şi trece în continuare printr-o perioadă dificilă. Gărzile, orele petrecute în combinezon de aproximativ doi ani fac dificilă acordarea asistenţei medicale, dar cu toţii ştim că este meseria pe care ne-am ales-o şi atunci trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru binele pacienţilor. Scrisorile de mulţumire care apar ne ridică moralul şi ne ajută să mergem mai departe. Au fost şi îmbolnaviri în rândul personalului medico-sanitar şi auxiliar pe parcursul celor doi ani: din 20 medici – 4 infectări; din 89 de asistente medicale – 20 infectări; din 45 infirmiere/ îngrijitoare – 16 infectări; din 34 angajaţi TESA şi întreţinere – 13 infectări. De la începutul pandemiei şi până în prezent nu au fost „dezertări”. Au fost 2-3 persoane care au îndeplinit condiţiile de pensionare.
– S-a vorbit şi continuă să se vorbească mult despre lipsa paturilor, a medicamentelor şi a personalului, despre insuficienţa oxigenului, dar şi despre pericolul pe care îl poate reprezenta, tehnic vorbind. Din acest punct de vedere, care aţi reuşit să faceţi faţă?
– Fiindcă spitalul a fost desemnat suport Covid-19, organizarea numărului de paturi s-a efectuat în funcţie de numărul de personal alocat organigramei şi un numar maxim de pacienţi pe care îi putem îngriji în funcţie de acesta, incluzând şi cantitatea maximă de oxigen pe care o putem utiliza astfel încât să nu constituie un pericol pentru pacienţi şi personal. Înainte de valul IV, am achiziţionat şi instalat o sursă de producere oxigen la faţa locului, de capacitate 19 mc/oră (având în prezent în total sursă de oxigen 24 mc/oră), reţea de detectare a concentraţiei crescute a oxigenului, instalaţie detecţie şi avertizare incendiu şi, suplimentar, s-a întocmit şi un grafic privind aerisirea mecanică a saloanelor, cu o frecvenţă bine stabilită.
– Din punctul dumneavoastră de vedere, cum aţi caracteriza acest val IV al pandemiei: împărtăşiţi punctul de vedere aproape unanim exprimat că este cel mai agresiv?
– Acest val IV al pandemiei este foarte agresiv comparativ cu valurile anterioare. A crescut numărul pacienţilor infectaţi SARS CoV-2 în stare mult mai severă şi, ca urmare, s-a impus necesitatea administrării de oxigen, a tratamentului specific etc. Agresivitatea este obiectivată şi de numărul mult mai mare de decese comparativ cu numărul deceselor din valurile anterioare.
– Ca medic, ca director medical, ce vi s-a apărut a fi cel mai greu în toată această perioadă?
– Este o perioadă dificilă, dar comunicarea este cheia rezolvării tuturor problemelor (o buna colaborare cu instituţiile implicate în gestionarea pandemiei COVID-19: Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Sănătăţii, Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei din cadrul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă – CNCCI, Direcţia de Sănătate Publică Prahova etc) şi o bună colaborare între colegi (Compartiment de Supraveghere, Prevenire şi Limitare a Infecţiilor Asociate Actului Medical; Director Financiar şi Contabilitate; Compartiment Achiziţii; Serviciul Administrativ; Resurse Umane; Ambulatoriu; Secţii etc.). A trebuit să ne adaptam situaţiei şi să facem lucrurile aşa cum le-am fi făcut în „vremurile normale”.
– Cu experienţa şi cunoaşterea „din interior” a ceea ce înseamnă lupta pentru viaţa fiecărui pacient diagnosticat cu coronavirus, consideraţi că era ceva de făcut astfel încât să nu mai traversăm toate situaţiile dramatice atât de bine ştiute, toată starea de incertitudine şi confuzie, toate dezbinările ajunse la agresivitate, inclusiv asupra medicilor?
– Consider că întotdeauna trebuie să fii pregătit pentru necunoscut, să te adaptezi şi să faci tot ceea ce este mai bine pentru pacienţi şi pentru întreg sistemul medical. Dar evoluţia prezentă a pandemiei era cu totul alta dacă populaţia era vaccinată. Aici consider că este eşecul nostru în lupta cu SARS-Cov2.
– Ce consideraţi că se mai poate face acum, astfel încât măcar perspectivele să fie mai puţin îngrijorătoare?
– Consider necesară continuarea campaniilor de vaccinare împotriva COVID-19, acesta fiind punctul cheie către normalitate. Campaniile de vaccinare să deţină informaţii complete pentru populaţie, astfel încât să se înţeleagă importanţa vaccinării.
– Pentru omul care sunteţi, care a fost cea mai mare provocare în toată această perioadă?
– Cea mai mare provocare a mea a fost şi cea mai mare provocare a întregului colectiv medical din Spitalul General C.F. Ploieşti. Şi anume – organizarea spitalului ca SPITAL SUPORT COVID-19 într-un timp relativ scurt, lucru pe care l-am reuşit doar lucrând în echipă.
