Sfântul Maxim Mărturisitorul, 580-662, a fost monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în Filocalia. Tratează mai ales despre iubire ca și concept creștin, dar are și o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazianz. Supranumele de Mărturisitorul provine din faptul că nu a cedat insistențelor imperiale de a trece la doctrina numită Monotelism, în ciuda torturilor la care a fost supus. Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă, în apropierea Constantinopolului. Rămas orfan la vârsta de 9 ani, a fost încredințat unei mănăstiri din Palestina. În anul 614 se retrage la o mănăstire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar după alți 10 ani se mută în Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. În 626 va pleca și de aici. Se găsește apoi mai mult timp în Cartagina, tot ca monah, unde, în anul 646 are o dispută cu viitorul și fostul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus. Devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
