F. T.
Despre eroi sunt multe cuvinte de spus. Despre cinstirea unei meserii, pentru care îţi trebuie curaj şi vocaţie, superlativele sunt sărace. Fapt este că, despre salvatorii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Şerban Cantacuzino”Prahova ar putea cineva să scrie o carte. O carte despre cumpăna despre viaţă şi moarte. O povestire – nu poveste – despre eroi şi vieţi salvate. Despre trăiri. Despre regretul că mai mult nu s-a putut face pentru unele dintre victime… Prezentăm astăzi un capitol al acestei nescrise cărţi. Îi aparţine purtătorului de cuvânt al pompierilor prahoveni, locotenent Raluca Vasiloae.
Oameni aparent simpli, dar atât de speciali!
Text: „Incidentele nefericite și misiunile complexe fac parte din rutina salvatorilor, unde de fiecare dată pun toată priceperea și dăruirea pentru a salva vieți. Doi pompieri cu suflet, plt. adj. Dumitrache Nicolae și plt. adj. Dinu Ciprian din cadrul Detașamentului 2 de Pompieri Ploiești (în foto-n.n.) se îndreptau către locuință. Au fost martorii unui eveniment rutier produs pe DN1 A, în localitatea Gura Vitioarei. Un autoturism și un camion încărcat cu lemne au intrat în coliziune, iar in urma impactului o femeie a fost rănită. Salvatorii au părăsit imediat autoturismul în care se aflau și au făcut ce știau ei mai bine…Să facă cinste meseriei pe care şi-o fac cu determinare și curaj. Au imobilizat victima care era semiconștientă, au evaluat-o medical și i-au acordat îngrijiri medicale până la sosirea colegilor care aveau competență să intervină. Totodată, au asigurat și măsurile specifice în cazul producerii accidentelor rutiere, respectiv balizarea zonei și verificarea bateriei, tocmai pentru a evita producerea unei alte situații de urgență. Legătura dintre pompieri și misiunea lor este țesută cu un fir puternic, ce nu poate fi rupt, tăiat sau fisurat. Indiferent unde îi poartă drumul, legătura va rămâne vie și va dăinui chiar și atunci când nu sunt în misiuni.<<Indiferent unde ne aflăm și ce facem, este esențial să rămânem oameni. (…) Nu ne-ar fi lăsat inima să trecem pe lângă ei”, ne-a mărturisit Nicolae.
Pe oamenii frumoși sufletește nu îi găsești oriunde, dar îi găsești întâmplător atunci când ai nevoie de astfel de persoane. Ei nu fug de greutăți și rămân acolo unde este nevoie până la final.
Ciprian spune că <<fiecare misiune se desfășoară ca pe câmpul de luptă, nu lăsăm pe cineva în urmă, mergem toți doar înainte. Așa a fost și aici, nu puteam pleca știind că viața unui om este pusă în pericol, iar sprijinul nostru îi era de mare folos>>.
Ne mândrim cu voi și vă prețuim pentru munca depusă în sprijinul cetățenilor!”.
Acesta a fost unul dintre capitole. Au mai fost şi altele. Vor mai fi, cu siguranţă, şi altele în care salvatorii de la ISU Prahova vor spune: „Indiferent unde ne aflăm şi ce facem, esenţial este să rămânem oameni.”
Despre salvatorii de la ISU Prahova s-ar putea scrie o carte. Poate chiar cu acest titlu: „Oameni aparent simpli, dar atât de speciali!”
Atât de speciali, că nu îi găseşti oriunde…
