• Interviuri despre (re) întâlnirea cu noi înşine (I)
Luiza Rădulescu Pintilie
Căzută răscolitor peste vieţile noastre, pandemia de coronavirus ne-a îndemnat, de mai bine de un an, să căutăm mai des şi mai adânc, în noi şi în jurul nostru, răspunsurile unor întrebări despre viaţă, sensul vieţii şi moarte , despre normalitate şi fericire, despre iubire şi speranţă, despre ceea ce ne apropie şi ceea ce ne îndepărtează pe noi, oamenii, unii de ceilalţi. Am publicat, nu cu mult timp în urmă, în paginile ziarului Prahova, aşezate în cerneala literei tipărite, dar şi în ediţia on-line , în „ fereastra” deschisă spre lumea comunicării virtuale, mărturii despre această perioadă, ca răspuns la aceleaşi patru întrebări adresate unor oameni cu vârste şi preocupări diferite. Şi în toate, fără de excepţie, s-a regăsit ideea unei redescoperiri binefăcătoare, în această perioadă, a simplităţii vieţii de fiecare zi, a lucrurilor obişnuite care ne înconjoară, a îndeletnicirilor cotidiene, a familiei, a casei şi a grădinii, a prietenilor, a bucuriei de a citi o carte , de a vedea un film sau de a asculta muzică, mai toate aproape abandonate, pierdute sau sacrificate, sub tăvălugul vieţii stresante de dinainte de pandemie.
Astfel a apărut ideea de a continua un asemenea demers jurnalistic, întorcându-ne de această dată la introspectivul şi provocatorul chestionar al scriitorului Marcel Proust, cu puterea lui de a dezvălui ceva din universul mental şi sufletesc al omenescului de fiecare zi, cu alb-negrul în care suntem prea obişnuiţi să împărţim lucrurile, oamenii şi faptele şi atâtea culori pe care adesea părem a nu le mai vedea. Propunându-le, de această dată, cititorilor noştri, întâlniri de spirit cu personalităţi ale zilei, al căror punct de plecare este chestionarul devenit celebru, căruia însuşi scriitorul i-a răspuns de două ori- la 13 şi la 20 de ani – şi care a fost preluat, tradus şi adaptat în toate limbile, stârnind celebrităţi şi oameni obişnuiţi din toată lumea să îl completeze, în diverse etape de viaţă, autodescoperindu-se şi descoperind ce au mai firesc oamenii şi omenescul.
De la întrebările acestui chestionar- care are , pe alocuri, şi parfumul oracolelor adolescenţei dar , oare, cui nu îi este dor, măcar din când în când, de această vârsta „de aur”, cu toate întrebările şi provocările ei ?!-pornim, în acest colţ de pagină, un dialog despre viaţă aşa cum e, făcând apel, prin cele 29 de întrebări ale Chestionarului lui Proust , dar mai ales prin răspunsurile lor- unele rămânând la doar câteva cuvinte sau chiar la unul singur, altele adăugându-şi „seva” argumentaţiei – la normalitatea existenţei de fiecare zi, căreia i-am dus şi continuăm să îi ducem atât de mult dorul, de mai bine de un an, de când trăim… sub vremuri de pandemie. Şi le mulţumesc, în egală măsură, tuturor distinşilor mei interlocutori şi depotrivă fiecăruia în parte pentru deschiderea şi sinceritatea cu care au acceptat acest demers jurnalistic, iar pe dumneavoastră, dragi cititori , vă invit să le descoperiţi, începând de astăzi, în câteva ediţii viitoare ale ziarului Prahova, interesantele răspunsuri. În ce măsură vă veţi regăsi sau veţi completa cu gândul ori inima propriile răspunsuri, doar dumneavoastră decideţi.
• General/locotenent (rez.) Dumitru Dorin Prunariu – Singurul cosmonaut român, primul şi singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic, participând la misiunea Soiuz 40 (14 mai 1981) din cadrul programului spaţial „Intercosmos” și petrecând în spaţiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute; doctor inginer în specialitatea „Dinamica sistemelor aerospaţiale”, preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române, membru corespondent al Academiei Internaţionale de Aeronautică
1.Principala trăsătură a caracterului meu: Echilibru.
2.Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Să fie galant.
3.Calitatea pe care o prefer la o femeie: Feminitatea.
4.Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Spiritul de echipă
5.Principalul meu defect: Prea îngăduitor cu cei care nu merită.
6.Ocupaţia mea preferată: Gătitul după orele de program profesional.
7.Visul meu de fericire: Să pot stopa decăderea societăţii actuale.
8.Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Să nu reuşesc să-mi îndeplinesc visul de fericire.
9.Ce-aţi vrea să fiţi? Un om normal, după standardele în care am fost crescut şi educat.
10. Locul în care-aş vrea să trăiesc: Pe Terra.
11.Culoarea preferată: Verde.
12.Floarea preferată: Trandafirul
13.Pasărea preferată: Corbul, datorită inteligenţei lui.
14.Prozatorii mei preferaţi: Augustin Buzura, Ioana Pârvulescu, Jules Verne.
15.Poeţii mei preferaţi: Mihai Eminescu, Antoine de Saint-Exupéry, Alexandr Puşkin.
16.Eroul meu preferat: Neil Armstrong.
17.Eroina mea preferată: Mama mea.
18.Compozitorii preferaţi: Eugen Doga, Frederic Chopin, Florin Bogardo.
19.Pictorii preferaţi: Ştefan Câlţia, Sabin Bălașa, Gustav Klimt.
20.Eroii din viaţa reală: Charles de Gaulle, Aleksei Leonov, Echipajul Apollo – James Lovell, John Swigert, Fred Haise.
21.Eroinele din istorie: Regina Maria, Elena Caragiani Stoienescu, Ecaterina Teodoroiu.
22.Ce detest cel mai mult: Ipocrizia.
23.Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Stalin, Himmler.
24.Fapta militară pe care-o admir cel mai mult sau, poate, ca o adaptare la prezent „Ce admir cel mai mult la oameni”: Puterea de înţelegere.
25.Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Clarviziunea.
26.Cum aş vrea să mor: Plutind printre stele.
27.Starea de spirit actuală: Pozitivă.
28.Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Cele umane făcute din neştiinţă.
29. Deviza mea: Gândeşte pozitiv şi vei genera lucruri pozitive.
• Victor Socaciu – Compozitor şi interpret de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune, fost parlamentar și fost diplomat
1. Principala trăsătură a caracterului meu: Sunt un om bun.
2. Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Autocontrolul.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Independenţa.
4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Loialitatea.
5. Principalul meu defect: Naivitatea.
6. Ocupaţia mea preferată:Activitatea de creaţie.
7. Visul meu de fericire: Normalitatea.
8. Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Indiferenţa celor dragi.
9. Ce-aţi vrea să fiţi?: Un om bun.
10.Locul în care-aş vrea să trăiesc: Acasă, în ţara mea.
11. Culoarea preferată: Albastru.
12. Floarea preferată: Frezia.
13. Pasărea preferată: Vulturul.
14. Prozatorii mei preferaţi: Dostoievski, Octavian Paler.
15. Poeţii mei preferaţi: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu.
16. Eroul meu preferat: Constantin Brâncoveanu.
17. Eroina mea preferată: Ecaterina Teodoroiu.
18. Compozitorii preferaţi: George Enescu, L. Beethoven, Ennio Moricone
19. Pictorii preferaţi: Michelangelo, Van Gogh, Luchian.
20. Eroii din viaţa reală: Minerii.
21. Eroinele din istorie: Regina Maria.
22.Ce detest cel mai mult: Lipsa de umanism.
23. Personajele istorice pe care le detest cel mai mult:Ginghis Han, Nero
24. Fapta militară pe care-o admir cel mai mult sau ,poate, ca o adaptare la prezent „Ce admir cel mai mult la oameni”: Martiriul/Demnitatea.
25. Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Sănătate.
26. Cum aş vrea să mor: Împăcat cu mine însumi.
27. Starea de spirit actuală: Incertă.
28. Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Involuntare.
29. Deviza mea: Nihil sine Deo!
• Dr. Călin Iulian Tiu – Doctor în ştiinţe medicale, preşedinte al International Society for Medical Innovation and Technology 2009, director fondator al Programului Ultrasound for Surgeons al European Association of Endoscopic Surgery, începând din 2017, membru al unor foruri europene şi americane de chirurgie, manager al Spitalului Municipal Câmpina
1.Principala trăsătură a caracterului meu: Încrederea că pot găsi o soluţie pentru fiecare situaţie fără soluţie. Cei din jurul meu o confundă cu „calmul”. Şi ei au dreptate.
2.Calitatea pe care o prefer la un bărbat: Onoarea. Hărnicia poate constitui un avantaj.
3.Calitatea pe care o prefer la o femeie: Inteligenţa. Frumuseţea este un avantaj. Toate femeile inteligente sunt frumoase. Invers nu se pune.
4.Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Faptul că sunt veşnici. Nu am schimbat niciunul. În schimb primesc alţii noi.
5.Principalul meu defect: A spus cineva că am vreun defect?!? Dacă da, să îl ascultăm, sigur are dreptate.
6.Ocupaţia mea preferată: Să îmi asum pentru alţii, să îmi atrag provocări.
7.Visul meu de fericire: Să fiu Segiu Celibidache. Dirijez oameni, în tot soiul de activităţi, încă din copilărie. Nu am atins măreţia Lui.
8.Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Nefericirea copiilor, a copiilor mei în primul rând.
9.Ce-aţi vrea să fiţi? Călin Tiu. Nu mai am timp să ajung Sergiu Celibidache.
10. Locul în care-aş vrea să trăiesc: Cred că m-aş adapta şi pe inelul doi al lui Saturn. Am călătorit în onoruri din Japonia în Hawaii. Nu am rămas niciunde, deşi aş fi găsit loc să mă aşez. Dor îmi este dor de grădina casei din Câmpina şi de cea de la Bătrâni, chiar şi atunci când sunt acolo.
11.Culoarea preferată: Curcubeul şi nu numai. Culorile rămân aceleaşi şi pe întuneric.
12.Floarea preferată: Narcisa. Fără exclusivitate. Pot spune ghiocelul, ceapa ciorii, rododendronul, ciulinul, floarea de colţ. Îmi place mult floarea de călin, am în grădină un călin cu flori albe. Aş trece mirosul florii de călin la întrebarea „Mirosul preferat”, dar nu m-aţi întrebat. Să nu luaţi în seamă partea a doua a acestui răspuns; evident sunt subiectiv favorizând o plantă după al cărui nume m-au botezat părinţii.
13.Pasărea preferată: Nu am un răspuns pentru că nu am o pasăre preferată. Dacă nu pot trece mai departe fără să răspund o să vă spun ciocârlia, pe care o ştiu doar ca pe motivul muzical atât de iubit.
14.Prozatorii mei preferaţi: Aici e aici! Au fost mulţi şi toţi de soi. Şi-au tot schimbat locurile, pe măsură ce au apărut alţii pe noptieră. De vreo patru ani sunt robit de Mo Yan şi mă întreb dacă voi trece, vreodată, mai departe. Am căutat să am la îndemână tot ce s-a tradus la noi sau ce am putut pirata în engleză. La fel a fost şi cu Kurt Vonnegut Junior, înaintea lui. Pe el îl iubesc ca pe o rudă bună. În 1990 eram la Târgu Jiu, savurând bucuria dispariţiei cenzurii ( a apărut ulterior, mai ticăloasă decât cea veche) alături de doi entuziaşti care tocmai înfiinţaseră Editura Brâncuşi. Îi urmăream lucrând la „Mama Noapte”. O carte mică şi ascuţită, ca un cap vidia. Prima carte a lui Kurt Vonnegut în limba română. Însă prima lui scriere pe care am văzut-o, înainte să traducem cartea, a fost scrisoarea de transfer pentru drepturile de autor: „ Cedez Editurii Brâncuşi drepturile de autor pentru traducerea în limba română a romanului „Mama Noapte” contra sumei de un dolar, bani pe care urmează să îi încasez personal, la prima mea vizită la Târgu Jiu”. Oamenii cu suflet mare devin nemuritori cu o singură frază.
Apoi Hemingway şi Salinger, Camus şi Sartre, Kafka şi Hasek, Dostoievski, Ilf şi Petrov, toţi parteneri de tinereţe, urmaţi de Marquez şi m-aş opri.
Sunt şi câţiva japonezi pe lânga mine, în primul rând Akutagawa Ryunosuke. La fel ca Puşkin, a deschis căile scrisului pentru cei care i-au urmat, deşi a trăit extrem de puţin. De la noi îi simt aproape pe Zaharia Stancu, Panait Istrati, Fănuş Neagu. Şi pe Caragiale, tot aproape, dacă încape la rubrica „prozatori”.
15.Poeţii mei preferaţi: Emil Brumaru. Vă pot recita din memorie fragmente din versurile lui luminoase ( din celelalte, nu). În partea asta a anului, la început de toamnă, respir Ion Pilat. Şi mai trec aici un nume pe care l-am urmat în ţara de piatră, cu bicicleta pe Olt, pe front în Spania, la schelele din Buştenari. A lăsat şi versuri, dar tot ce a scris este poezie: Geo Bogza.Că tot am ajuns aici, deplâng sincer puţinătatea cărţilor de poezie din librării.
16.Eroul meu preferat: Jerry, pentru că îl păcăleşte mereu pe Tom. Nu am adoptat niciodată modele de eroi, nici ca să îi admir, nici ca să îi urmez. Pentru mine erou a fost tatăl meu, care muncea în trei schimburi frământând pâine la fabrica din Văleni. Dimineaţa, pâinea făcută de tata peste noapte mirosea mai frumos decât florile de călin. Iar în restul timpului muncea pământul. M-a construit şi m-a echipat pentru viaţă doar prin exemplu şi prin vorba bună. Rămâne eroul meu preferat pentru că m-a motivat să fiu un tată la fel de bun.
17.Eroina mea preferată: Mama. De la ea mi-a rămas reflexul de a lua deciziile rapid, mai ales sub presiune. Şi multe alte lucruri bune… bucuria de a cânta, de a dansa.
18.Compozitorii preferaţi: Peter Maxell Davies, Grieg, Rahmaninov ( nu sunt sigur că asta este ordinea), Enescu, Ciprian Porumbescu. Dintre cei vii, Dakha Brakha ( nu ştiu cine le aranjează cântecele).
19.Pictorii preferaţi: Vermeer, Peter Burghel cel Bătrân. Şi Marcel Bejgu, din Ploieşti, pentru că este văr cu mine. Şi pentru că peisajele sale „a la Ion Pilat” , imaginând satul Bătrâni au circulat dincolo de zări. Vorbim despre el de ziua lui, 24 septembrie, dar el nu ştie (n.a.- în ziua amintită am primit răspunsurile medicului Călin Tiu).
20.Eroii din viaţa reală: Colegii mei din spital, care duc cea mai teribilă luptă cu Covidul şi care, până acum, nu prea erau învăţaţi să piardă.
21.Eroinele din istorie: Colegele mele din ATI, din Boli Interne, Chirurgie, Triaj, Urgenţe, Pediatrie, cărora nimeni nu le va ridica statuie, deci nu vor rămâne în istorie. Dar nu am alt exempu.
22.Ce detest cel mai mult: Soneria deşteptătorului.
23.Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Baciul Ungurean şi cu cel Vrâncean.
24.Fapta militară pe care-o admir cel mai mult sau , poate, ca o adaptare la prezent „ Ce admir cel mai mult la oameni”: Nu văd legătura. Eroismul are multe resorturi. Majoritatea de compătimit.
25.Darul natural pe care-aş vrea să-l am: Darurile naturale nu înfloresc fără multă muncă. Mulţumesc lui Dumnezeu, de muncă nu mă satur.
26.Cum aş vrea să mor: Aşa cum am venit pe lume. Fără voia mea.
27.Starea de spirit actuală: Împăcat.
28.Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: Privesc toate greşelile celorlalţi cu maximă indulgenţă. Cu greşelile mele sunt exigent. Atenţie cum definim greşeala! Cea „cu voie” reprezintă o gravă eroare promovată de ritualul ortodox, nu există greşeală premeditată, acolo nu pot investi prea multă indulgenţă.
29. Deviza mea: Deviza mea este „ Nu mă simt agăţat de nicio deviză. Oamenii ar trebui să îşi urmeze sufletul şi înţelepciunea, nu lozincile presărate de alţii în calea lor.
(Va urma)
