Sfânta Eufimia s-a născut în Calcedon şi a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Tatăl ei, senatorul Filofron, şi mama sa, Theodorisia, erau creştini. Pentru că a refuzat să împlinească porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusă la multe chinuri. Când a fost întrebată de ce a sfidat porunca dată de proconsul, Sfânta Eufimia a răspuns: „Comanda împăratului şi a ta se cuvine să fie împlinită atunci când nu este contrară poruncii lui Dumnezeu. Dar dacă ea este potrivnică poruncii lui Dumnezeu, atunci ea nu numai că nu trebuie împlinită, dar trebuie şi combătută”. A fost aruncată într-un cuptor încins, într-o apă plină de târătoare otrăvitoare, dar însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a ieşit nevătămată. Şi-a dat sufletul când a fost aruncată la fiarele sălbatice.
Sfânta Eufimia mai este prăznuită pe 11 iulie, când facem pomenire de minunea petrecută la sfintele sale moaşte. (Pentru a se descoperi dacă învăţătura cu privire la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreapta credinţă – în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După puţine zile, au deschis din nou racla şi au văzut că la picioarele ei se află cartea ereticilor, iar cea a Sfinţilor Părinţi în mâinile ei.
Moaştele Sfintei Eufimia pot fi venerate în Catedrala patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Fanar.
