Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Tricolorul, din nou… „campionii Prahovei” / 1929
După alegerile de la finele anului 1928, la conducerea subregiunii de fotbal Ploieşti şi-au făcut loc şi oameni care s-au ocupat cu unele „jocuri de culise”, încercând măsluirea unei competiţii, care în cele din urmă s-a jucat „pe teren”. Dar, iată cum semnala presa timpului neregulile săvârşite în fotbalul prahovean. „La Ploeşti, campionatul a fost lichidat cu forţa” – „Se ştie că organizarea actuală a footballui din regiunea Muntenia, impune pentru desemnarea campionului regional o întâlnire eliminatorie între primul clasat al Capitalei şi primul clasat al districtului Ploeşti. Campionul Capitalei a fost declarat Venus. La Ploeşti însă, până în ultimul moment nu s’a ştiut cine e campion. Cu toate că Tricolorul era, după matchul nul cu Prahova, campion sigur al republicei ploeştene, preşedintele subcomisiunei regionale, transformându-se într’un fel de Musolini provincial, şi-a însuşit riscanta sarcină de a scoate campion un alt club. Întru izbânda acestei proceduri lucrurile au fost ticluite precum urmează: a) Matchul Tricolorul – Gloria, care urma să se dispute la 5 Mai 1929 şi care a fost contramandat de comisia Muntenia spre a se putea disputa jocul inter-oraşe Ploeşti – Bucureşti, a fost dat pierdut prin neprezentare Tricolorului. Subcomisia prahoveană n’ a vrut să ţină cont – pur şi simplu – de deciziunile unui for superior. Prin această decizie, cluburile Gloria şi Prahova, ajungeau la egalitate, la un punct diferenţă de Tricolorul; b) Spre a se putea acoperi această minimă diferenţă s’a recurs la o abilă manevră; subcomisiunea Ploeşti, pe un motiv lipsit cu totul de seriozitate, a dispus rejucarea matchului Prahova – Gloria terminat cu rezultatul 2-2. În acest mod se dădea posibilitatea unuia dintre aceste cluburi să ajungă pe Tricolorul şi eventual să-i ia înainte la golaveraj. Niciuna dintre toate aceste deciziuni nu a fost adusă la cunoştinţă comisiunei Muntenia. Ceva mai mult, un referat insolent a fost trimis de subcomisiunea rebelă dela Ploeşti, Comisiei Centrale. Dar fiecare pasăre pierind pe limba ei, cu ocazia prezentărei acestui referat în şedinţa forului suprem s’au dat la iveală toate „fineţele” ploeştenilor. Tricolorul lezat în interesele sale vitale, de aranjamentul rejucărei matchului Prahova – Gloria, a apelat această decizie. Subcomisia prahoveană, n’a putut justifica întru nimic această hotărâre de circumstanţă a inversa ordinea legală a clasamentului, punându-se într’o nouă situaţie penibilă. În aceste condiţiuni apelul Tricolorului a fost admis în unanimitate. Comisia Centrală a ordonat de asemenea jucarea matchului Tricolorul – Gloria, pecetluind complecta executare a subcomisiei ploeştene, care nu şi-a înţeles deloc misiunea. Într’adevăr, din acest motiv nici până în prezent nu se cunoaşte campionul categoriei a II-a care urmează să joace contra campionilor districtelor Constanţa, Giurgiu şi Bucureşti. Din acest motiv mişcarea sportivă în Ploeşti este cu totul dezorganizată. Cluburile aduse la o rivalitate fără margini, nu-şi mai pot executa bunele intenţii în ce priveşte programul de matchuri amicale. Publicul este astfel sistematic îndepărtat dela jocuri spre dezolarea celor câtorva, cari reuşiseră să facă lucruri frumoase în Ploeşti. Lipsa complectă de autoritate a actualei subcomisiuni, a făcut ca prestigiul Federaţiei să fie redus la zero iar cluburile, cu orice ocazie să dea năvală la Bucureşti spre a cere ordine şi legalitate. Când la sfârşitul şedinţei Comisiei Centrale, s’a adus la cunoştinţa subcomisiei Ploeşti deciziunile luate, preşedintele acestei subcomisiuni a anunţat oficial demisia sa. Dacă până la întoarcerea la Ploeşti nu s’a răzgândit, se poate spera într’o ameliorare a situaţiei dela Ploeşti. Până atunci campionatul republicanilor a fost lichidat în mod forţat”. Comisia Regională Muntenia în urma acestor sesizări a luat următoarele măsuri: Admite apelul clubului Tricolorul şi se decide: 1. Matchul Tricolorul – Gloria se va rejuca până la data de 3 Iunie 1929 când urmează să se dispute finala inter-districtuală. 2. Matchul se va juca pe terenul Tricolorul, întrucât coproprietatea de teren nu poate fi ţinută în seamă decât la începutul sezonului. Astfel, în urma acestor decizii Tricolorul a cucerit pentru a treia oară titlul de campion al competiţiei organizată de subregiunea de la Ploieşti. În finală, pentru titlul de campion al regiunii Muntenia s-au întâlnit, la 2 iunie 1929 pe terenul „Romcomit” Venus şi Tricolorul. Victoria a revenit „negrilor” bucureşteni, care au învins cu 1-0. Campionatul de categoria a II-a a fost organizat în patru districte, iar subcomisia din Giurgiu şi-a desemnat campionul după termenul fixat şi nu a luat parte la turneul final. Primul joc eliminator s-a disputat la 16 iunie 1929 între Turda şi Avântul Ploieşti. Victoria a revenit celor din Bucureşti, rezultatul final fiind, 6-5. Finala campionatului Munteniei – categoria doua, a fost programată la 23 iunie 1929, însă după o amânare, s-a disputat în cele din urmă la 30 iunie 1929, iar câştigătorul Victoria Constanţa, care a învins Turda Bucureşti cu 2-1, a dus la decizia de a avansa, începând cu ediţia 1929-30, campionatul de categoria I din districtul Constanţa la rangul de District de categoria I, din regiunea Muntenia.
Un nou „baraj” pierdut / 1929
Negrii sunt campioni regionali: Venus Bucureşti – Tricolorul Ploieşti 1-0 (0-0). Ne-am aşteptat mult mai mult dela pompos intitulată finală districtuală. Am crezut că, importanţa titlului în joc şi deci implicit valoarea echipelor cari l’au disputat, vor contribui la realizarea unei finale puţin deosebită de mulţimea jocurilor de campionat. Ne-am înşelat, căci chiar Duminecă, matchurile de campionat au fost mai interesante decât finala districtuală. Poate că, posibilitatea de comparaţie ce-au avut-o spectatorii, în cadrul încărcatei reuniuni de soccer de Duminecă, a avut un cuvânt hotărâtor la compromiterea finalei. Am crezut că, matchul care va întruni chintesenţa footballului regional, va fi ceva mai mult decât o luptă pentru marcarea unui punct. Dela începutul jocului s’a jucat în acest spirit. Echipele nu s’au sinchisit de reputaţia footballului regional, de necesitatea mulţumirei a două mii spectatori, şi-au organizat eforturile numai ca să marcheze punctul aducător al titlului regional. A fost un fel de înţelegere tacită între Venus şi Tricolor, în ce priveşte spiritul în care s’a jucat. Altfel nu înţelegem cum, echipele campioane ale oraşelor limitrofe, s’au putut complace în practicarea unui football, în flagrantă contrazicere cu renumele lor. După matchul de Duminecă, titlul regional rămâne şi pentru anul acesta Bucureştilor, Venusului i revine cinstea să continue palmaresul început de Olympia. Venus a jucat sub forma obicinuită. Urmărind partida furnizată Duminecă de Venus, am avut o mare deziluzie. În tot timpul celor 90 minute de joc n’am avut posibiltatea să întâlnim valoroasa echipă a negrilor din matchurile cu Juventus, Macabi sau Unirea Tricolor. Cert e că Venus a făcut o partidă mediocră, iar explicaţia – unica – este formaţia în care s’au prezentat campionii. Trecerea lui Stanciu dela linia intermediară la cea de atac, a întărit aceasta din urmă slăbind aproape iremediabil prima. S’a mai nimerit ca Tănăsescu să aibe o zi mizerabilă şi iată că Venusul a fost slăbit în punctul cel mai important. O înaintare cât de bună ar fi ea are nevoie de serviciile unor mijlocaşi de cel puţin acelaş calibru. Singur Pantazi n’a putut susţine eforturile liniei de atac venusiste. Dumitrescu, Stanciu, Vasilescu au fost cei mai buni la înaintare, tocmai pentru c’au înţeles slăbiciunea mijlocaşilor şi au ştiut să caute balonul în tabăra lor defensivă. Din apărarea imediată Popovici a făcut cea mai bună figură. Tricolorul a jucat un match greu. Simpatica echipă ploeşteană a fost supusă la o grea încercare şi în marea majoritate a jocului a făcut faţă”.
