Giorgiana Radu
Ce se întâmplă cu specia om, astăzi? De mii de ani evoluăm, facem eforturi pentru a doborî recorduri în varii domenii, ne clădim un posibil viitor pe Marte sau Lună, dar rămânem mereu în urmă, parcă, mereu corigenți la cea mai importantă și atât de simplă disciplină, aceea de a fi Om. De cuvânt. De bun simț. De omenie.
Înainte de a fi ingineri, săpători de șanț, doctori, măturători, savanți și câte altele, cu toții suntem ființe umane. Așadar, indiferent de ocupația, de funcția, de serviciul pe care îl avem, îl vom trata pe seamănul nostru cu aceeași omenie, chiar dacă ierarhic e cu o treaptă, sau două, sau zece mai jos decât noi. Regulă firească de altfel a ființelor cu suflet, cu rațiune, care ar trebui să se aplice de la sine, și chiar se aplică în cele mai multe cazuri. Dar, ce faci, când cel căruia îi acorzi acest cuvenit respect ți-l returnează cu șutul indiferenței și chiar al îngâmfării?
Nu faci nimic. Constați, ca de atâtea ori, că oamenii pot fi la rându-le animale nedomesticite.
Să te ferească Dumnezeu de oamenii care simt că ai nevoie de ei, fie electrician, IT-ist sau spălător de closete. Iar dacă i-ai tratat ca pe egali, neținându-i la distanță, ca subalterni, lipsa de respect din partea lor va fi și mai mare. Suni de zece ori și nu ți se răspunde la mesaje, dacă ai norocul să primești răspuns, se întâmplă după zile în șir, și lista nesimțirii poate continua.
Omul, ființă neevoluată deplin, încă, dacă ți-a simțit slăbiciunea dependenței, se va șterge cu generosul tău comportament … pe mâini, fără nicio ezitare, fără pic de regret. „Lasă-l să sune, lasă-l s-aștepte, că doar el/ea are nevoie de mine”, va spune cu îngâmfare să-l audă vecinul sau partenerul de viață, ori cine se va nimeri prin preajmă, să afle cât de important(ă) și căutat(ă) este.
Cei din această tristă categorie sunt oameni care-și arată „supremația” într-un mod deloc onorabil, nu atât pentru ei, chiar dacă sunt oameni simpli, ci mai ales pentru noi, cei care ne încăpățânăm să credem și să sperăm că amabilitatea, bunul simț pot fi molipsitoare și vor folosi drept exemplu celor cărora le adresăm.
Dar, noi, homo sapiens, avem încă multe de învățat despre specia din care provenim. Multe de lăsat în urmă, multe de înlocuit. Sau poate că nu. Poate că acestea sunt elemente care n-au cum să dispară, tocmai pentru a putea face diferența dintre om și neom. Dintre bunătate și răutate. Așa putem separa bobul de neghină. Numai că, azi, ca întotdeauna, neghina își are rolul ei în societate. Și cei care se împiedică de ea se pot măcar consola că lumea lor e alta.
