Sfinţii şapte tineri din Efes sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin. Ei au fost ostaşi şi au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). A
u refuzat să participe la un festival păgân şi s-au rugat lui Dumnezeu ca toţi creştinii care erau torturaţi din cauza credinţei lor să fie mântuiţi. Când au aflat că numele lor au fost citate acuzator înaintea împăpratului, ei s-au ascuns într-o peşteră. Aflând împăratul despre aceasta, a poruncit zidirea intrării în peşteră, pentru ca aceştia să moară prin înfometare sau sufocare.
Pentru ca faptele lor să fie ţinute minte de cei ce vor urma, Teodor şi Rufin, doi creştini, au scris pe două table de plumb viaţa lor şi le-au pus lângă pietrele ce astupau peştera.
Dar Dumnezeu, prin purtarea Sa de grijă, a adus somn asupra celor şapte tineri, care a durat două sute de ani.
În vremea împăratului Teodosie s-a ivit o dispută despre învierea morţilor. Teodosie s-a rugat mult lui Dumnezeu să-i descopere adevărul. Şi, ca raspuns, în timpul disputei, nişte păstori au luat piatra cu care era zidită peştera pentru a face un zid de împrejmuire pentru staulul oilor. În acel moment, cei şapte tineri s-au trezit din somnul de sute de ani. Această minune a întărit credinţa oamenilor în înviere.
Treziţi din somn, Iamvlih a mers în cetate să cumpere pâine cu bani din timpul domniei lui Deciu. Ajuns la intrarea în oraş, el rămase uimit pentru că a văzut semnul Sfintei Cruci la toate porţile şi uşile. Era foarte dezorientat, căci nu mai cunoştea nici oraşul. Când a dorit să cumpere pâine, vânzătorul, văzând banii, a crezut că acesta este posesorul unei comori, căci acei bani purtau chipul unui alt împărat. Iamvlih mărturiseşte de unde are banii şi, ajunşi la peşteră, au aflat plăcile de plumb cu istoria sfinţilor. Toţi au recunoscut veridicitatea miracolului şi au slăvit pe Dumnezeu. Auzind despre acestea, împăratul Teodosie a venit la Efes şi, intrând în peşteră, s-a închinat acestor sfinţi.
După o săptămână de la minunata lor trezire, tinerii au adormit somnul morţii celei fireşti, întru aşteptarea Învierii de obşte. Împăratul Teodosie a dorit să ia şi să aşeze trupurile lor în racle de aur, însă tinerii s-au înfăţişat în vis înaintea împăratului şi i-au cerut să fie lăsaţi în peştera în care au adormit întâi.
