Lucian Avramescu
Tu, îngere, iei forma formei mele
Îmbătrânim în doi, nu fiecare
Căci ducem, eu pe ambele picioare
Tu pe aripe, gânduri, gânduri grele
De ce mă copiezi, i-am zis sub seară
Tu, ca înaripat, la o adică
Atunci când mersul meu lălâu abdică
Poți să te duci în cer a mia oară
Nu-mbătrânim nici eu, nici tu, mi-a zis
Și aripile lui ca niște pleoape
Clipeau pe mine-atâta de aproape
Că-i eram ochi deschis, închis, deschis
De ești copac, eu jos sunt umbra ta
Copac de-s eu, tu umbra ce mă ține
Ți-am dat și ție ceva crengi divine
De-aceea sufletul ți-e întrupat
Așa vorbim, vorbesc, vorbeam
Cu îngerul căci numai el mă știe
Ceva din el îmi pune-n poezie
Altfel și înăuntru amuțeam
2 iulie 2021, Sângeru
