Nicoleta Dumitrescu
Cu toate că dimineața de ieri a avut un aer de toropeală încă de la primele ore , ceva i-a dat culoare! Ici-colo, grupuri de câte trei-patru copii, majoritatea cu flori într-o mână sau cu câte un arajament de flori într-un coșuleț. Se vorbea tare, iar veselia era trădată atât de gesturi, cât și de o luminozitate aparte a chipului, lipsită de griji. Fiind vară, se vedea că mirosea a vacanță, pentru că, ieri, pentru cei mai mulţi dintre elevi, inclusiv prichindeii de la grădiniță, a fost ultima zi de școală. Iar pentru că a fost și ultima zi de curs și mediile au fost încheiate, la unele școli ziua de ieri a început chiar cu festivitatea de premiere. Și cum aceste acțiuni s-au desfășurat în aer liber, pe terenurile de sport sau în curtea instituției de învățământ, ieri dimineață, cei care au avut drum pe lângă școli au putut auzi atât numele premianților, cât și chiote de bucurie, dar și aplauze.
Ce vremuri! Dar, mai ales, ce bucurie să mai auzi astfel de manifestări normale pe care pandemia le închisese parcă într-o bulă de sticlă, în așteptarea revenirii la normalitate, până și oamenii mari dorind să arunce cu pietre în ea.
În așteptarea revenirii la normalitate, așa cum se întâmplă, însă, pare că sunt uitate tocmai lucrurile esențiale, dovadă că mare tam-tam se face pe lucruri care nu ar trebui să consume atât de multă energie. Un exemplu este tot domeniul Educației unde, în continuare, marea dispută este pe orele de educație sexuală, în condițiile în care, se știe, învățământul a avut, și încă mai mare, atât de multe lipsuri. Oare pandemia nu a arătat cam care sunt minusurile școlii românești, că dincolo de modificări peste modificări, o informație pierdută, care ar fi trebuit procesată și analizată pe toate părțile în timpul orelor, nu are cum să mai fie recuperată?
Oare chiar s-a recuperat tot ce s-a recunoscut că s-a pierdut prin intermediul așa ziselor ”ore remediale”? S-au umplut absolut toate golurile? Cu siguranță că nu s-a întâmplat acest lucru, în condițiile în care, și în domeniul educației, s-a mers tot pe modificări mai mult din mers, pe genunchi, nefiind săptămână în care o măsură luată să nu fie completată cu o alta, suficient ca părinții, nu doar copiii, să nu știe cum și în ce fel se va învăța peste câteva zile.
Cu siguranță însă, dincolo de domeniul Sănătății – care a fost și va rămâne în linia I până când despre pandemie se va vorbi la timpul trecut – Educația va rămâne și ea cu multe sechele. Și asta deoarece va fi foarte greu să se recupere ceea ce s-a pierdut. Iar cum timpul nu are răbdare cu nimeni, nici cu generația pandemiei nu va avea răbdare. Oare cum o să fie viitorul în cazul acesteia? Greu de spus, având în vedere faptul că, în continuare, se merge tot pe experiment de la un an la altul, ideile de reformă fiind împrumutate din programe ale unor țări unde se spune că acestea au avut un mare succes. Așa o fi, însă, modificările impuse de pleiada de miniștri ai Educației nu se pot compara cu programele țărilor unde se urmărește să fie puse în valoare, de la vârste fragede, abilitățile fiecărui copil în parte. La noi, totul a rămas la stadiul de proiecte pe hârtie, efectele negative ale pandemiei făcând și mai mare nebuloasa când vine vorba despre ce fel de viitor luminos vor avea parte viitoarele generații. Iar lipsurile școlii on-line au demonstrat că mai este mult până departe, până când un absolvent de clasa a XII-a sau de facultate nu va avea temeri față de ceea ce o să facă în viață, ca adult.
