(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Prima finală a Campionatului Regional Muntenia / 1928
Finala campionatului regional Muntenia, dintre Olympia Bucureşti şi Tricolorul, a fost programată iniţial să se desfăşoare la 10 iunie 1928, dar în cele din urmă a avut loc peste o săptămână, la 17 iunie 1928. Bucureştenii au reuşit să învingă cu 2-1. Campionatul învingătorilor din categoria II-a, organizat de Comisia Regională Muntenia, s-a disputat între cele patru formaţii câştigătoare din districtele: Bucureşti, Ploieşti, Giurgiu şi Constanţa. În semifinale, care au avut loc la 8 iulie 1928, s-au înregistrat rezultatele: Victoria – CFR Bucureşti 2-1 şi Avântul Ploieşti – Aquila Giurgiu 6-3. Finala competiţiei a fost câştigată de Victoria Constanţa, care a câştigat, în finală, cu categoricul scor de 6-0. Aşadar, după un an competiţional în care cluburile au fost serios măcinate de scandaluri şi începutul crizei economice, Avântul n-a reuşit să promoveze între cele mai bune echipe ale districtului Ploeşti. Regulamentul prevedea că numai campioana categoriei a doua va fi promovată la nivel de primă categorie şi, începând cu sezonul următor (1928/29), campionatul de la Constanţa trebuia „urcat” la rang de District I al regiunei Muntenia, mărind astfel numărul acestora la trei, dar ulterior s-a revenit şi în ediţia următoare districtul Constanţa a rămas, pentru încă un sezon, tot la nivelul de district de categoria doua.
Finala campionatului regional / 1928
După o luptă aprigă Olympia învinge Tricolorul cu 2:1 (0:0)
”Întâlnirea de Duminică pentru titlul de campion regional a fost o adevărată compensaţie, pentru spectatorii cărora disputele oficiale din ultimul timp nu le procurase de cât decepţii amare. La Unirea, după o ploae binefăcătoare, care a răcorit atmosfera de zăduful insuportabil al ultimilor zile, partida decisivă a campionatului regional, a atras un public numeros, care în mare parte era alcătuit din ploeşteni. Automobile, autobuze şi motociclete, de toate mărimile şi nuanţele, ocupau o bună parte a şoselii din faţa arenei. Ploeştenii au ţinut să arate şi de data aceasta capitalei, că reprezentantul lor, ori care ar fi el, este apreciat aşa cum trebue şi că aceia ce reprezenta cu succes în vremurile apuse, Prahova, reprezintă astăzi echipa albastră a Tricolorului. Cine cunoştea mai din înainte specificul jocului celor doi combatanţi şi cine aprecia la justa valoare semnificaţia ce o avea pentru ambii, o victorie în partida finală, putea să-şi facă o idee precisă de ceia ce urma să se întâmple în decursul celor 90 de minute. Olympia, care a plecat favorit, a câştigat, pe merit partida şi tot odată titlul de campion regional al anului în curs. Un an de străduinţe a fost astfel răsplătit cu prisosinţă. Tinerii jucători ai Olympiei au avut Duminecă cea mai potrivită satisfacţie morală ce le-o putea hărăzi o luptă sportivă; s’au bucurat din plin de cea mai deplină mulţumire sufletească. Au luptat cu inimă, au arătat că cea ce au câştigat până atunci era pe deplin meritat şi au reuşit în cele din urmă să înalţe pentru prima oară pavilionul victoriei în competiţiunea oficială a regiunii. Reprezentată de Olympia în proba naţională, Muntenia poate fi sigură că şi-a încredinţat destinul în mâini bune, în mâini tinereşti, pline de energie ce îi vor apăra onoarea cu ardoarea cu cari şi-au apărat propriile culori. Mărturisim sincer că cea ce a reuşit să arate demnul reprezentant al Ploeştilor a fost pentru noi o agreabilă surpriză, deşi cunoşteam de aproape etapele de evoluţie a acestei echipe, ca şi forma sa actuală. Tricolorul a fost cel mai redutabil adversar pe care l-a întâlnit Olympia în tot decursul campionatului. Nici unul din concurenţii bucureşteni în proba regională n’ar fi putut imprima partidei decisive acel suflu de viaţă, acel caracter de energie juvenilă, pe care l-a dat Tricolorul, mărindu-l în mod progresiv, până în ultima clipă a emoţionantei partide, jocul păstrând neintinată noţiunea cavalerismului. De la început şi până la sfârşit, a fost neîntreruptă întrecere de forţe, o variată difuzare de energii, pe care diversităţile jocului, specific partidelor decisive, le dădea o amploare deosebită. Olympia a dat de la început măsura întreagă a posibilităţilor sale vaste, în timp ce Tricolorul a pornit timid, acceptând chiar o dominare strânsă, căreia i-a opus, pentru moment, doar intervenţiile puternice ale apărării imediate. Familiarizaţi cu terenul şi cu felul de joc al adversarului, tinerii tricolorişti au reuşit să capete, după puţin timp, încrederea în forţele proprii într’o astfel de măsură, încât ciocnirile de tot momentul, cu forţele adverse, au dat jocului un farmec special. Jocul: Olympia deschide, cu obicinuitul „retour” spre Robe. Un prim atac, provocat de acesta pe aripa lui Alterescu, se distramă după două trei passe, în urma intervenţiei lui Lang. O degajare lungă, până în câmpul advers, urmată de o „directă” a lui Bechtold, fixează pentru câteva momente câmpul operaţiilor în spaţiul Tricolorului. Apărarea directă a ploeştenilor acţionează uniform, astfel încât atacurile din ce în ce mai insistente ale lui Subăşeanu sunt reduse la minim. Lang, Dragomirescu şi mai ales Corvin au ocazia să arate cunoştinţe vaste de ceea ce însemnează un joc eficace de apărare. După 10 minute, echilibrul se restabileşte. Joc în câmpul Olympiei, după care Bechtold bate de la distanţă o lovitură de pedeapsă, apărată frumos de Corvin. Două cornere consecutive, la poarta lui Cruţescu, sunt bătute de către Rizea şi uşor respinse de Bochtold. Dominarea Tricolorului impune Olympiei un joc strâns până când Subăşeanu reuşeşte din nou să închege o serie de atacuri de centru. Un demaraj al lui Stănescu, aduce Olympiei un corner neutilizat. O centrare a lui Alterescu, după o goană pe tuşe, urmată de massarea în faţa porţii, a celor 5 atacanţi Olympişti, produce învălmăşeală. Silberman dă galeriei prilej de emoţii, împingând balonul în plasă cu mâna. Tricolorul contra-atacă şi schimbă din nou aspectul jocului. Popescu şi Anastasescu, în continuă acţiune, pun în mişcare ambele aripi, iar Dumitrescu I şi II la centru, susţinuţi din ce în ce mai intens, atacă energic. O luptă pe tuşe între Rizea şi Kroner II, se termină cu o centrare precisă a primului. O lovitură directă, extrem de puternică a lui Dumitrescu II, trece cu puţin pe lângă bara lui Cruţescu. Mai sunt câteva minute până la sfârşitul primei reprize, fără ca vre unul din adversari să fi putut accentua avantajul. Trecut cu iuţeală dintr’un câmp în altul, balonul nu face decât scurte popasuri. La pauză tabela arată: 0:0. Repriza II-a: Dacă în prima parte a jocului, ciocnirea intensivă a forţelor n’a putut concretiza sforţările combatanţilor, cea de a doua, după cum era şi feresc să fie, a fost de două ori pe atât de interesantă cât priveşte latura pur practică a situaţiilor diferite de joc, scorul înregistrat este concludent. Olympia reapare cu forţe intensificate. Moralul menţinut intact imprimă întregii echipe consistenţa necesară continuării luptei în bune condiţiuni technice, în timp ce Tricolorul pare deasemeni complet refăcut. Primele schimbări de teren prilejuite de demarajele respective ale lui Alterescu şi Rizea precestesc un joc mult mai rapid ca în prima repriză. Subăşeanu – centrul acţiunilor de atac ale Olympiei – după o serie prelungită de passe cu ambii interi, trage peste bară, de la distanţă mică. După 10 minute de joc, în care avantajele au fost reciproce, o centrare scurtă a lui Alterescu produce o fază confuză în faţa porţii lui Corvin, unde Lang opreşte balonul cu mâna. Deschiderea scorului este inevitabilă. Subăşeanu bate de la 11 m., în colţul stâng, foarte calm şi precis. 1-0 pentru Olympia: Olympia joacă cu 10 oameni, Radu Nicilescu, rănit, părăseşte terenul, iar Alterescu îl suplineşte, fără a-şi neglija postul său iniţial. Marcarea punctului prim, departe de a deconcentra pe ploeşteni, are efectul unui puternic stimulent. Atacurile Tricolorului din ce în ce mai bine legate, sunt conduse cu perspicacitate de către Dumitrescu I. Apropierea de poarta lui Cruţescu este aproape imposibilă datorită intervenţiilor inepuizabilului Bechtold. Tricolorul domină. Olympia pare a resimţi de pe urma diminuării efectivului. Un joc de centru de câteva passe, apoi o centrare pe sus a lui Rizea, produce o învălmăşeală în spaţiul de apărare directă al Plympiei, după care Dumitrescu II împinge balonul în plasă. Arbitrul penalizează însă atacul nereglementar şi acordă Tricolorului 11 m. Anastasescu bate precis şi egalează. Olympia 1 – Tricolorul 1: Contraatacul Olympiei este instantaneu. Robe trage înainte, balonul trece pe la Silberman, iar Subăşeanu îl îndreaptă pe stânga, unde Alterescu, singur, trage puternic pe sub bară. Olympia 2 – Tricolorul 1: Ultimile minute ale partidei vădesc o explicabilă nervozitate la ambii adversari. Un fluerat lung şi arbitrul pecetlueşte victoria finală a Olympiei. Jucătorii: Învingătorii, contrar tuturor aşteptărilor, au pus în linie formaţia obişnuită. Cruţescu, nerestabilit încă, n’a putut arăta măsura posibilităţilor sale actuale. Dintre fundaşi a eşit cu totul în evidenţă Bechtold, care în momentul de faţă nu poate fi întrecut de nici un alt fundaş din capitală. În linia de mijlocaşi, Robe a fost bine, deasemeni şi Radu Niculescu. În atac, Subăşeanu şi-a surclasat partenerii. O partidă bună au făcut Stănescu şi Alterescu. Tricolorul a excelat printr’un inteligent joc de apărare. Corvin, Lang, Dragomirescu au arătat lucruri frumoase. Dintre mijlocaşi, singurul Anastasescu a reuşit să se impună. În atac, Antonescu, Dumitrescu I şi II, au acţionat cu pricepere. Arbitrajul d-lui Istrati a mulţumit pe toţi. Echipele: Olympia: Cruţescu; Bechtold, Limgner; Kroner I, Robe, Radu Niculescu; Stănescu, Silbermann, Subăşeanu, Kroner II, Alterescu. Tricolorul: Avram Corvin, Ioan Lang, Gheorghe Dragomirescu, Şerbănescu, Popescu, Ilie Anastasescu, Ionescu, Antonescu, Dumitrescu I, Dumitrescu II, Rizea”.
(Ler – Gazeta Sporturilor, 19 iunie 1928)
