Florin Tănăsescu
Spre binele nostru, pentru a nu ne mai chinui cu întrebări de genul Cine?, Unde?, Când? s-a dat OUG: interzis la întrebare, permis – cu derogare – la mirare.
Ougîul ăsta (aşa se citeşte) îi pune la punct pe naivii care îşi pun întrebări fără rost.
La „A fi sau a nu fi?” se scoate „?”. Rămâne, aşadar, doar „Sunt mulţi deştepţi p-aici!”. Sau, mai corect, conform aceluiaşi Ougî: E mulţi jmekeri care ştiu ce trebe ţării.
Cum ziceam, destupaţii la minte care au dat acest Ougî- odată cu Legea 61/ 91 – au de ceva vreme certitudini! Niciodată ezitări.
Nu vă-ntrebaţi – ci doar să vă miraţi! – cum de-au ajuns în posturi cheie. Răspunsuri, dacă insistaţi: S-au descurcat! S-au învârtit !
Cert este că şi Pământul se-nvârte în jurul lor.
Conform aceluiaşi Ougî, republicat, merg şi virgula, şi cratima, şi trei puncte… Doar ţara stă.
Virgula e legală doar pusă între subiect şi predicat! Exemple: România, a existat! România, pare că, mai suflă. Se ştie de când, nu se ştie până când!
Cratima se pune când vorbim despre o ruptură: Noi şi ei! Sau fracturi, Ro-mâ-ni-a!
Trei puncte, musai să fie tricolorate! Că, na! Patriotismul e baza…
Iar dacă ţara asta a stat, cândva, „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, e meritul lor! Al celor care au dat acest Ougî.
Deci, vă rugăm, nu insistaţi! Nu se mai găsesc nici prin anticariate semne de întrebare. Nici pe sub mână! Dealerii de întrebări – Brâncuşi, Enescu, Bălcescu, Ionescu – au plecat de ceva vreme.
Cine suntem? Unde am ajuns? Când a început totul? Când se va termina?
Nu întrebaţi! Doar vă miraţi. Şi nu uitaţi: Coloraţi trei puncte şi vopsiţi patru silabe: Ro-mâ-ni-a!
Ougîul prevede asigurarea vopselei pentru gard.
Nu şi pentru leopard!
