Luiza Rădulescu Pintilie
Mai mult decât oricare alte sărbători, cele care încheie un an şi deschid un altul adună în ele, întâi de toate, bucuria de a fi împreună a familiei, înrădăcinând şi mai adânc copacul din a cărui sevă cresc, lângă crengile puternice, tinere ramuri. O frumoasă legătură între generaţii, ce pare uşor tulburată de nelinişte şi de înstrăinare în ultimii ani, de aceea este şi mai de apreciat strădania acelora care încearcă să o reînvie, mai ales în sufletele copiilor şi alte tinerilor. O strădanie către care a deschis larg uşa priceperii sale de dascăl şi a grijii faţă de copiii încredinţaţi spre modelare şi profesoara pentru învăţământul primar Adina Vasile, de la Şcoala
“Sf.Vasile” din Ploieşti, aducând în sala de studiu a elevilor clasei I – “Fluturaşii” emoţia şi bucuria unei familii care aşteaptă sărbătorile.
Ieri dimineaţă, aşa cum s-a întâmplat în fiecare zi începând de luni, au luat loc în bănci nu numai copii, ci şi mămici. Cu o emoţie împărtăşită şi de cei mici şi de cei mari, au înşirat, până când clopoţelul a anunţat plecarea în vacanţă, în ţesătura mărgelelor colorate nu numai cel mai frumos globuleţ de pus, după tradiţie, în bradul de acasă, ci şi bucuria de a fi şi de a învăţa ceva împreună, de a descoperi în simplitatea unei “lecţii” căldura şi înţelesul profund al unei sărbători. Au răsunat colinde, s-au auzit glasuri cristaline de copii, iar peste toate s-au simţit nu numai nostalgia întoarcerii la vremea propriei copilării, ci şi bucuria şi liniştea unor părinţi de a-şi vedea copiii fericiţi în “casa“ de la şcoală. O bucurie şi o linişte pe care profesoara pentru învăţământul primar Adina Vasile şi directorul adjunct al şcolii, Anca Danilov, le consideră, după cum ne mărturiseau, cu modestie, a fi mai mult decât atât: o datorie pe care o are orice dascăl.
Lângă bradul împodobit aşa cum numai mintea, sufletul şi mânuţele unor copii ştiu să o facă, sărbătoarea a luat şi chipul unei emoţionante fotografii de familie. Dincolo de care parcă se văd şi crengile puternice, şi ramurile tinere ale unui copac frumos, în care putem avea încredinţarea că vor înmuguri şi vor înflori, ca florile dalbe, sărbătorile care leagă generaţiile.
