Luiza Rădulescu Pintilie
Crescută şi educată într-o familie pentru care a întinde o mână de ajutor unui vecin, unui consătean, unei tinere familii pornită cu greu în viaţă, a fi alături de cei de lângă tine la bucurie, dar mai ales la necaz, erau gesturi mai mult decât fireşti, plecată, ani buni, în străinătate, unde s-a implicat în acţiuni de voluntariat cu tot ceea ce învăţase şi ştia atât de bine de acasă, prahoveanca Victoria Simion n-a putut să treacă indiferentă pe lângă problemele şi suferinţele pe care le-a observat la oameni din aşezarea sa natală, Chiojdeanca şi nu numai. Bătrâni ai localităţii care nu ştiu ce la ce uşi să bată ca să-şi obţină drepturile, foşti colegi de şcoală ajunşi în momente dramatice de viaţă, dar şi tineri care trebuie susţinuţi ca să poată merge mai departe, cu toţii au impresionat-o, dar mai ales au determinat-o să facă pasul următor, întreprinzând ceva concret pentru a-i putea ajuta. Astfel a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii, al cărei nume – Vigisstar – e legat de numele fondatorilor, între care se regăsesc oameni cu preocupări diverse, de la domeniul artistic la cel economic, de la silvicultură la resurse umane, aduşi însă laolaltă de aceeaşi iubire de semeni (Gigi Stavăr, Miletta Popa Mirela Coman, Claudia Ene), dar mai ales de obiectivele pe care preşedinta asociaţiei, Victoria Simion, le consideră obligatorii: a observa, a ajuta, a responsabiliza. „Nu cred că e de ajuns să le dai unor oameni acolo, nişte zdrenţe, şi apoi să nu-ţi mai pese de ei, ci să-i ajuţi să depăşească în mod concret situaţiile dificile prin care trec. Nu pot să accept că sunt bătrâni care nu au pensie fiindcă 
nu ştiu la ce uşă să bată, nu am putut rămâne indiferentă când un om pe care-l ştiam bine, trecut prin momente tulburătoare de viaţă – şi-a pierdut soţia odată cu fetiţa pe care o adusese pe lume, şi-a înmormântat fraţi – s-a îmbolnăvit grav şi avea nevoie de asistenţă medicală, dar şi de supraveghere specializată, potrivită afecţiunii sale psihice. Nu mi-e indiferent că o tânără de 19 ani, nevăzătoare, îşi doreşte să studieze Psihologia. Eu nu pot uita vremurile când părinţii mei, oameni simpli, erau legaţi sufleteşte de toţi cei din jurul lor şi le păsa cu adevărat ce se întâmplă cu ei şi , spunând asta, îmi vin în minte doar câteva exemple – făceau nuntă nişte oameni mai sărmani şi cei care se considerau mai avuţi nu „coborau” până în bătăura lor, părinţii mei considerau de datoria lor să meargă să-i dăruiască pentru începutul lor de drum; venea vremea rea şi porumbul adus de pe câmp trebuia adăpostit – săreau în ajutor; făcea mama, într-o duminică, gogoşi sau ceva bun de mâncare, le dădea, peste gard, şi vecinilor. Pot părea exemple banale, daradevărul este că azi ne-am îndepărtat şi trecem prea nepăsători pe lângă oameni care au mare nevoie de ajutor şi eu, alături de ceilalţi membri ai asociaţiei, mi-am propus să schimb cât pot de mult din această mentalitate”, ne-a mărturisit preşedinta asociaţiei. Şi, chiar dacă, oficial, Asociaţia Vigisstar funcţionează doar de la începutul lunii februarie, e mulţumită că a reuşit, pe baza implicării încă înainte de… mersul actelor, să ducă la bun sfârşit câte ceva din ceea ce şi-a propus: a făcut toate demersurile pentru internarea în centrul specializat de la Nedelea a bărbatului diagnosticat cu afecţiuni psihice şi pentru obţinerea indemnizaţiilor care i se cuvine; a achiziţionat pentru tânără cu probleme de vedere un tip performant de ochelari la care urmează să fie ataşat un dispozitiv care să o ajute să se orienteze şi să-şi sporească gradul de independenţă, iar pe mai departe e susţinută financiar pentru a putea urma un curs de masaj , iar apoi să-şi continue studiile, înscriindu-se la Facultatea de Psihologie; a deschis uşi pentru bătrâni singuri, lipsiţi de ajutor, care după o viaţă de muncă nu beneficiau de drepturile lor legale. În aceste zile, sunt pregătite pachete care vor ajunge, pentru sfintele sărbători de Paşti, la familii lipsite de posibilităţi şi cu mai mulţi copii din Chiojdeanca, Păuleşti şi Moreni. Dar ideea preşedintei asociaţiei este aceea de a crea de fapt, prin fiecare formă de ajutor, şi o stare de spirit a implicării, a responsabilizării: „Ne propunem să ajutăm atât cât putem pe cei care chiar au nevoie. În acelaşi timp, vrem să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă şi că sunt responsabili pentru viaţa lor, pentru copiii pe care i-au adus pe lume, şi că nu trebuie să stea să-şi plângă de milă, ci să se implice la rândul lor”.
Fiindcă orice rezolvare ţine nu numai de suflet, de dăruire şi de implicare, ci şi de bani, fondurile asociaţiei provin, deocamdată, în principal, de la membrii fondatori şi acţiunile artistice iniţiate de aceştia – nu cu mult timp în urmă fiind organizat, în acest sens, un spectacol la Centrul Militar din Ploieşti – dar şi de la cei care au început să se alăture acestui proiect. De altfel, pentru aceia care doresc, în Ploieşti (pe strada Arcului nr.2), a fost organizat un centru unde pot fi donate alimente şi haine. Şi cum traversăm cu toţii o perioadă în care suntem – sau ar trebui să fim – ceva mai deschişi sufleteşte la suferinţele celor mai puţin ocrotiţi de soartă, vreau să cred că se vor găsi oameni de bine care nu vor întârzia să bată la poarta acestui centru, ca o dovadă că omenescul gest de a ajuta poate fi adus şi într-o actualitate în care mai degrabă ne-am îndepărtat de cei de lângă noi, de problemele şi de strigătul lor de ajutor.
