Sfântul Ianuarie, episcopul oraşului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, în timpul persecuţiilor împăratului Maximian. Sfântul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a îndurat cu blândeţe, întărit fiind de harul Duhului Sfânt.
Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfântul Ianuarie, atât în timpul vieţii acestuia cât şi după moartea sa. Fiind aruncat în foc, Sfântul Ianuarie, „răcorit de o rouă nevăzută”, a stat în mijocul lui fără să ardă, înălţând cântări lui Dumnezeu. Văzând minunea, persecutorii au început să-i sfâşie carnea cu unghii de fier. După aceasta, Sfântul Ianurie a fost trimis, împreună cu diaconul sau, Festus, şi citeţul Desiderie, la Pozzuoli, în apropiere de Napoli, unde aveau să fie închişi în temniţă. Tot aici, erau închişi diaconii din Pozzuoli, Proclu şi Sussos, împreună cu alţi doi creştini mireni, Eutihie şi Acutius.
În ziua următoare, toţi cei şapte mucenici au fost aruncaţi la animalele sălbatice, dar acestea nu i-au vătămat. Într-un sfârşit au fost cu toţii ucişi prin tăierea capului.
Creştinii din Napoli au luat trupurile mucenicilor în ascuns şi le-au înmormântat cu cinste. Trupul Sfântului Mucenic Ianuarie l-au dus în Napoli îngropându-l în biserică. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormântul Sfântului Ianuarie. Dintre acestea se aminteşte minunea care s-a făcut unei vaduve, al cărei fiu a înviat, după ce ea a luat icoana Sfântului Ianuarie şi apoi a aşezat-o pe trupul fiului ei mort.
