Giorgiana Radu
„Un om sănătos dezamăgește întotdeauna. Cu neputință să acorzi cel mai mic credit spuselor sale, să vezi în ele altceva decât pretexte sau acrobații. El nu deține experiența spaimei, nici nu-și poate închipui nenorocirea, fără de care nimeni n-ar putea să comunice cu acele ființe separate care sunt bolnavii”, scrie Emil Cioran – pe care l-am omagiat zilele trecute, la 110 ani de la naștere –, în eseul „despre boală”.
De ce am început cu acest citat? Mi se pare a fi un răspuns, mai degrabă o scuză –
deși nu s-ar cuveni – pentru nefericita întâmplare de vineri noapte, de la Spitalul Foișor din Capitală. Oamenii sub semnătura cărora s-a acționat în modul acesta, par a fi toți sănătoși. La trup, cel puțin. Dacă măcar odată ar fi fost în situația vreunuia dintre pacienții dați afară din spital, ar fi avut pentru ei, dacă nu respect, măcar empatie. De unde?
S-a acționat mai abrupt decât în cazul unei amenințări cu bombă sau, Doamne ferește, al unei alerte de incendiu, la care, nu demult, am văzut cât de anevoios se intervine. Aici, la Foișor, ritmul expulzării acelor oameni suferinzi s-a petrecut pe repede înainte, fără compasiune, fără o prealabilă pregătire, astfel încât psihicul lor să nu fie și mai mult afectat.
Se cer demisii, ca mereu, uitând că de zeci de ani, la fiecare nefericită întâmplare –
și au fost multe – s-au făcut demiteri iar, uneori, mai rar, au venit unele demisii de onoare. Și, la ce ne-au folosit, dacă astăzi ni s-a arătat, a nu știu câta oară, ”respectul” pe care omul statului, instituțiile îl au pentru cetățean?
Cerem pensii mărite, salarii de asemenea, cu îndreptățire. Și ni se oferă câte ceva, la fiecare scrutin electoral. E drept, pe împrumuturi uriașe, pe care tot noi, copiii și nepoții noștri le vor plăti. Ne strigăm drepturile în piețe, neglijând să solicităm ceva ce nu ni s-a acordat niciodată, sau aproape niciodată de politicieni: respect, siguranță, omenie.
Suflând din toți rărunchii în vuvuzele și purtând înscrisuri injurioase, nu vom căpăta niciodată prețuire. Dimpotrivă. În loc de „huoo!, „ieși afară javră ordinară”, „ciuma roșie”, „febra galbenă” și altele, ar trebui să scriem cu majuscule „acordați-ne respectul cuvenit”, ”dați dovadă de ținută morală, domnilor politicieni”. În liniște. Fără huliganism.
Știu, e greu, după ce am fost educați că totul se obține prin forță, prin revoluție, prin vărsare de sânge. Dar nu e totul pierdut. Omul e, încă, o ființă care se poate cizela. Trebuie doar să-și dorească. Și suntem mulți cei care ne dorim o societate în care respectul să fie principiul normalității, nu un accident sau o calitate rară.
Ceea ce se petrece acum arată că suntem mulți oameni sănătoși în țara asta, așa cum descrie filosoful Cioran insul necercetat de boală. În rândul cetățenilor și al politicienilor deopotrivă. Așa cum, sănătoși erau și protestatarii care urlau în urechile bolnavilor scoși pe tărgi, ajunși acolo, vezi Doamne, să-i susțină.
Da, plesnim de sănătate și, pentru binele acestei nații, n-ar fi rău să ne îmbolnăvim, măcar puțin, pentru a nu dezamăgi și mai mult. Și nu putem pune la îndoială spusele marelui scriitor român, stabilit în Franța: „Un om sănătos dezamăgește întotdeauna”.
