Aceşti patruzeci de mucenici din Africa au trecut la Domnul, în timpul domniei împăratului Deciu, pentru că au refuzat să lepede credinţa în Hristos aducând jertfe idolilor. Guvernatorul provinciei, Fortunian, a poruncit ca treizeci şi şase dintre ei să fie omorâţi prin tăierea capului.
Sfinţii Mucenici Terentie, African, Maxim şi Pompie însă au fost aruncaţi în închisoare, fiind legaţi în lanţuri. Aici s-a arătat un înger al Domnului, i-a eliberat din lanţuri şi a ospătat pe mucenici. Ei au fost scoşi afară şi torturaţi, apoi iar aruncaţi în temniţă.
Guvernatorul a poruncit ca în locul unde erau ţinuţi aceştia să fie aruncaţi şerpi veninoşi şi scorpioni, pentru ca mucenicii să moară în chinuri. Dar necuvântătoarele nu s-au atins de ei.
Guvernatorul, văzând că nu reuşeşte să-i ucidă pe cei patru mucenici, a poruncit, în cele din urmă, omorarea lor prin decapitare. Fiind aduşi la locul execuţiei, ei au cântat în psalmi, aducând laude lui Dumnezeu.
Cu toţii au luat cununa muceniciei în anul 250.
