George Marin
„S-a apucat de antrenorat când m-am născut eu” – a spus Rădoi despre oponentul lui spaniol care pregătește reprezentativa armeană. Și asta nu-ți dă deloc de gândit, ție Rădoi? Adică, nu te gândești că ai în fața ta un vulpoi? Adică, tu, Rădoi, nu ai văzut înregistrarea meciului Armenia – Islanda? Adică, tu, Rădoi, fără să vezi înregistrarea meciului Armenia – Islanda, nu știi care sunt atuurile armenilor? Adică, tu, Rădoi, nu îți dai seama că armenii nu au prea multe atuuri, unul dintre ele fiind acela al contraatacurilor sprijinite de o viteză debordantă în susținerea lor? Adică, tu, Rădoi, să nu înțelegi, în timpul jocului, că spaniolul de pe bancă al armenilor ți-a lăsat terenul întreaga primă parte a meciului să ataci, conform filozofiei tale asupra fotbalului – pe care nu o neg în ceea ce privește valabilitatea ei,ci numai asupra aplicabilității ei în orice meci – și a încercat să te prindă pe contraatac? Adică, tu, Rădoi, nu ai înțeles că, imediat după pauză, Carrasco, spaniolul de pe banca armenilor, a venit cu prospețime pe teren, o prospețime care să îți macine ție forțele? Se pare că nu ai înțeles. Au dovedit-o nu atât scorul (prima bătută de ne-a tras-o Armenia), cât mersul meciului!
Dar, pe Rădoi îl înțeleg pe undeva. Tinerețea – la antrenori, tinerețea pornește de pe la vreo 40 de ani – îl face să creadă că tot ce zboară se mănâncă. Îl apreciez pe Rădoi pentru consecvența ideilor, dar asta mă face să îl înțeleg mai bine pe Pițurcă, realizând că acela poreclit „Satana” știa foarte bine pe ce lume trăiește și știa la fel de bine că rezultatul este baza oricărui antrenor. Fără a-i găsi scuze depline, îl mai înțeleg pe Rădoi că joacă de fapt cu ce are la dispoziție, urmare a politicii duse de federație decenii bune – din fericire doar trei – sub conducerea „nașului”. Toată lumea știe la cine mă refer și nu mă ascund să o spun. Este vorba despre Mircea Sandu, fostul președinte al Federației. Cei bătrâni știu despre ce vorbesc. Iar cei noi, cei de astăzi, sunt pitiți după cireș pe post de aplaudaci sau de spectatori. Nimeni nu vrea să ia taurul de coarne.
„Este straniu, nu știu ce mi se întâmplă în această seară / Te privesc ca și cum ar fi pentru prima dată / Vorbe, vorbe, aceleași vorbe / Nu știu cum să îți spun , nimic altceva decât vorbe”. Așa cânta Alain Delon. Cântecul se numește „Parole”. Cu atâta românime plecată la muncă în Italia nici nu mai este nevoie de traducere. Dar vorbele cântecului se potrivesc de minune cu politica dusă de șefimea fotbalului nostru începând de acum treizeci de ani și până acum, indiferent cine a fost la conducere. Nu neapărat pentru că ne-a bătut Armenia – odată și odată trebuia să se întâmple și asta – ci pentru că lipsește acțiunea.Poate ne trezim și punem osul la treabă. Îndemnul nu este numai pentru oamenii care pot deschide ochii și apoi gura. Asta dacă pricepem că generația din America 1994 nu a apărut din neant.A apărut și a dispărut, conform regulii nemiloase a trecerii timpului. Altfel, rămâne să ne mulțumim cu turismul. Avantajul creșterii numărului de echipe din zona europeană este că putem vedea vulcanii din Islanda și viile din Liechtenstein în timpul aceleiași sesiuni de calificări pentru „Mondiale” sau pentru „Europene”. Că în Armenia am văzut ce am pățit, că în Macedonia nu știm ce vom păți, iar în Germania degeaba vom vedea ce vom vedea dacă nu vom înțelege și nu vom aplica nimic din ceea ce vom vedea, așa cum s-au petrecut lucrurile începând cu foarte multă vreme în urmă și până acum. Spre deosebire de macedoneni și de armeni. Și de mulți alții.
În încheiere, nu pot să nu amintesc vorba unui român bătrân cu o Cupă a Campionilor câștigată: „Nu vă faceți iluzii ca să nu aveți deziluzii!”. Mare vorbă ai spus, nea Imi! Dar cine să te asculte ? Din păcate, numai noi, cei care, vrem, nu vrem, vorbim doar „parole, parole” după ce vedem pe teren sau la televizor, ci mai ales cei care au destinele fotbalului nostru în mâinile lor. Care, și ei, se limitează tot la „parole, parole”….
Se vede și munca lui Stoichiţă!
Armenia ”construită” de actualul responsabil tehnic al loturilor noastre naționale, Mihai Stoichiță (a antrenat această națională și campioana de atunci, Pyiunik Erevan, prin 2003-2004) ne-a bătut în preliminariile Mondialului din 2022! 3-2 pentru armeni, la care am văzut, clar, ideile tehnico-tactice lăsate de Lippi și, dacă ne uităm atent, chiar și câțiva jucători semănau cu … Zeciu și Lăscărache, pe care ”Vrăjitoarea LIPItoarea” i-a trimis, cândva, la Radio Erevan, Zeciu având chiar șapte partide oficiale pentru Naționala armeană!
Nene Stoichiță să dai înapoi banii oamenilor care au ascultat de tine și au pariat pe România în Armenia! Și, domnule președinte Burleanu, alături de ceilalți oameni cărora termometrul le-a arătat … mai multe grade miercuri seară (Vișan, de exemplu), vă rugăm trimiteți-l pe ”Nea Mihai” la un curs intensiv de limbă armeană! A uitat limba, s-a făcut greșit înțeles, nu a înțeles formația probabilă din Haykakan Zhamanak , Golos Armenii și Novoye Vremya, nu a spionat corect, că altfel, cu temele făcute corect, îi mâncam, sigur!
Ne-a bătut Armenia și armenii ar trebui să-i facă o poză cu clasamentul și lui Mihai Stoichiță și să i-o trimită alături de câteva foițe de aur, lavaș, basturma, sugiuc, ceva icre negre, trabuc, un vin de rodie și o tărie Ararat, pe măsură! Și două cravate, cine știe la ce ”costum” e nevoie! Sau mai multe, ar fi nevoie și pentru alții, Vassaras (mentorul arbitrului Treimanis) merită sigur, și el, una, cu un nod trainic…
