Doctorul intră la pacient și îi spune: am o veste bună și una proastă. Pe care vrei să ți-o spun mai întâi?
– Pe aia proastă, spune pacientul.
– Ai cancer!
– Bun, păi atunci care este vestea bună?
– A intrat băiatul meu la facultate!

La spitalul de nebuni, un nebun scria o scrisoare.
Intră doctorul și îl întreabă: Cui îi scrii?
Nebunul: – Păi… mie.
Doctorul: – Și ce scrie în scrisoare?
Nebunul: – Nu știu, că mâine o primesc.

– Doctore, am început să uit. Ce mă sfătuiești
să fac?
– Datorii!

O blondă trece cu mașina peste un polițist și îl omoară.
Sună la Poliție și întreabă:
– Bună ziua. Sunteți 112?
– Da
– Am sunat să vă spun că acum sunteți 111!

Cum știi că soțul te iubește?
Te lasă pe tine să alegi cu ce te bate!

Soţul, obosit, după o ceartă cu soţia: – Dacă m-ai fi iubit, te-ai fi măritat cu altul!

Discuție între doi prieteni:
– Soția mea afirmă că este foarte sănătos să consum alimente crude.
– Da, nici soției mele nu-i place să gătească!

Doi olteni reparau o mașină.
– Uită-te dacă funcționează semnalizatorul.
– Acum da, acum nu, acum da, acum nu…

În compartimentul unui tren se află un ardelean și un oltean.
Olteanul cântă: – M-o făcut muica oltean, măi…
La care ardeleanul îl întreabă: – No și nu îți pare rău?

Mergeau cu trenul un ardelean și un oltean. Începe ardeleanul să mănânce slană cu roșii și cu brânză. Și olteanului i se face foame. Zice în gandul lui: dacă intru în vorbă cu ăsta, poate îmi dă și mie să mănânc ceva.
Se hotărăște și intră în vorbă cu vecinul de vagon: -Pe mine mă cheamă Popescu!
Ardeleanul se uită la el și zice: -Apoi, dacă te cheamă, du-te…

Ajunge olteanul în gară şi întreabă:
– Muică, o plecat trenu’?
– Da.
– De când?
– De 4 minute.
– Eh, hai că nu întarziai mult…

– Nu vă supăraţi! Spuneţi-mi, vă rog, unde este fabrica de pâine?
– Nu mă supăr. Este lângă fabrica de confecţii.
– Atunci vă mai rog să-mi spuneţi unde este fabrica de confecţii.
– Lângă fabrica de pâine.
Nervos, acesta întreabă:
– Bine, dar fabrica de pâine şi cea de confecţii unde le pot găsi?
– Una lângă alta!

Dacă te doare dintele acela trebuie să mergem la un dentist. Sper că nu ți-e frică.
– Nu, tăticule.
– Așa te vreau, curajos. Să știi că dentistul nu-ți face nimic!
– Dacă e așa, ce rost mai are să-l deranjăm?

Tatăl este chemat la școală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, și mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie și am văzut în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieșit printr-o ușă pictată…

Domnule doctor, am o problemă: nu prea mă bagă lumea în seamă…
– Următorul…
– Doamna învăţătoare, poate fi cineva pedepsit pentru un lucru pe care nu l-a făcut?
– Nu!
– Atunci, vă rog, să nu mă pedepsiţi, fiindcă nu mi-am scris tema pentru astăzi!

– Tăticule, de ce te-ai căsătorit cu mama?
– Vezi, nici măcar copilul nu înţelege de ce!

Învăţătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbeşte prea mult”.
Tatăl, semnând observaţia de luare la cunoştinţă, adaugă:
– „Dacă i-aţi cunoaşte mama…”

Tatăl este chel, iar fetiţa o întreabă pe mama sa:
– Mamă, de ce tata e aşa de chel?
– Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul, răspunde mama.
– Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
– Mănâncă şi taci!

Tatiii, ce e ăla …bărbat?
– Păi… este un om puternic, care iubește, protejează și are grijă de familia lui!
– Supeer! Vreau să devin bărbat, ca mama!!!

– Copii, ce înseamnă să fii diplomat?
– Să te gândești de două ori înainte de a nu spune nimic!

– Aş dori, tăticule, să ajut un om în vârstă. Îmi dai nişte bani, măcar 10-20 de lei?
– Da, băiatule, bravo, e un gest foarte frumos. Uite, 50 de lei. Unde e omul acela sărman ?
– Pe trotuar, la colţ. Vinde îngheţată.

Întrebare la un post de radio:
– Cum pot să-mi învăț copilul cât înseamnă TVA?
Răspuns: – Mâncându-i un sfert din înghețată.

Mama nu mă lasă să țin câinele-n casă!
– Dar tatăl tău?
– Pe el îl lasă.

De ce nu mănâncă elefanții mămăligă?
– Pentru că nimeni nu le dă!

Un pescar, cam ghinionist, stătea utându-se lung la apă. Un trecător cam curios îl întreabă:
– Are balta pește?
– Are… (oftând)… dar pesștele este acoperit de apă!

Tatăl vine de la creșă cu copilul, iar mama își pune mâinile în cap:
– Ăsta nu-i copilul nostru!
La care el, mirat:
– Ce importanță are, mâine tot la creșă îl duc!