Florin Tănăsescu
Era praful cât casa pe bibliotecă. Prostia prostiilor: m-am apucat să o curăţ de scame. Nu vă miraţi ! Bibliotecile nu mai au pe rafturi decât puţine cărţi. Cum ar fi „Cuvinte potrivite” ale vremurilor de azi..
Cea mai la îndemână carte îmi era…
– Biblia!, îmi spune Scarlett O’Hara.
– Cartea de telefoane. Pe ea pun mâna.
Am deschis-o la litera M. Era scris numărul de telefon al unei persoane: „Mâine”. Scarlett – ce n-o suport pe americanca asta – zâmbea de nerozia mea.
– Alo!
– Da, cu ce vă putem ajuta?
– Vreau să vorbesc cu ziua de mâine…
– Sorry, reveniţi poimâine! Acum este în şedinţă.
Scarlett nu s-a mai putut abţine de râs. A vărsat şi un pic de cafea pe coperţile cărţii „Pe rănile pământului”. Filele erau albe. A scris pe una dintre ele: „Până la urmă, şi poimâine e o zi!”.
– Eu ştiam că ţi-ai pus speranţa în mâine!
– E ocupată, n-ai auzit?
– Tu nu eşti O’ Hara…
– Târziu ţi-ai dat seama! Sunt Ţara!
Plictisită, a început să răsfoiască „Scarlett la treizeci de ani”.
– De unde ai cartea?
– De la oferta de Black Friday. S-a vândut ieftin. Doar doi lei. Este Istoria voastră.
Mă plictiseam şi aşteptam ziua de mâine.
– Ştii ceva? Hai să ne ocupăm timpul cu altceva. Nu te mai gândi la ce va urma! Joci dame?
– Da! În aşteptarea zilei de mâine, joc cum îmi dictează alţii.
– Citeşti?
– Sigur! „Aşteptându-l pe Godot”. Nici nu mai ştiu dacă până la urmă vine…
Cu zâmbet ironic – of, cât am iubit-o cândva pe fiinţa asta! – Scarlett croşeta motive pentru o zi de vineri, 22 decembrie, în urmă cu treizeci şi ceva de ani, când Ţara a fost scoasă la mezat.
– Alo!
– Da, cu ce vă putem ajuta?
– Vreau să vorbesc cu ziua de mâine!
– Sorry, reveniţi poimâine! Acum este în şedinţă.
Mă-ntorc la nesuferita de Scarlett. Plecase. Pe bibliotecă era un bilet: „Îmi pare rău. Nici eu nu mai pot croşeta motive pentru ceva ce nu mai vine”.
Adorm cu gândul că şi mâine va fi o altă zi.
Probabil aia de ieri. Sigur, cea de alaltăieri…
