Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al VI-lea.
Iniţial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, iar mai apoi acesta a decis să-şi trăiască restul vieţii într-un cimitir.
În acest loc, timp de mulţi ani, a îndurat numeroase atacuri şi loviri ale duhurilor necurate.
Dumnezeu l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând şi alinând pe cei bolnavi şi pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460.
