Aristotel Bunescu
Debutul lunii martie, 2021, readuce în atenţia generală mărţișorul. Am vrut să scriu în atenţia tuturor, dar nu este adevărat, pentru simplul motiv că mai sunt unii bipezi insensibili la așa ceva. Dar, să nu ne pierdem optimismul.
Pieţele au fost invadate deja de vânzători autorizaţi. Lângă ei se mai strecoară și cei care nu au actele în regulă. Dar, din păcate, prea puţin se mai respectă acum normele din toate domeniile. Se aplică sistemul la grămadă, deși trebuie să păstrăm distanţarea impusă de epoca pandemică.
Multă bucurie, puţină tristeţe aduce această primăvară. Asta pentru simplul fapt că principalul meu furnizor de mărţișoare a decedat de puţin timp. Este vorba despre marele pictor Mihai Mafteuţă. El era mai mult decât un artist, era un personaj caracterizat de generozitate, fapt mai rar întâlnit în lumea creatorilor. Am avut cu el o relaţie aparte, vorbeam des la telefon și când aveam puţin timp, mergeam la el în atelier, acolo unde era un tezaur de creaţii plastice. De fiecare dată, făceam achiziţii de dimensiuni mai mici, ori mai mari. El știa bine că fac multe cadouri și m-a rugat să îl sun și să îi fac legătura cu oamenii care primeau rodul preocupărilor sale de zi cu zi. Dorea să știe la cine anume au ajuns. Am luat multe tablouri de mici dimensiuni, pe post de mărţișor, fiecare montat cu atenţie pe un mic șevalet. Plus un cilindru de plastic transparent. Pentru protecţie. Paranteză. În anul de tristă amintire 2020, glumeam amar că și tablourile se protejează contra vremurilor pandemice, similar cu oamenii care poartă botniţă. Paranteză închisă.
Am umplut Bucureștiul cu ele, înainte de 2018, iar câteva au ajuns prin state europene, cu ocazia unor deplasări, mai ales în Belgia. Din 2018 și până în prezent, ele au fost oferite exclusiv în judeţul Prahova. Cele mai mute în Câmpina și Breaza, două orașe gazdă pentru mine, dar și la Ploiești, în special la alţi pictori. Când venea data de 8 Martie, scoteam șnurul cu roșu și alb, toate devenind cadouri de mare rafinament. Interesant este că am vorbit cu oameni la care au ajuns asemenea semne de prietenie, prin alte filiere, dar ei nu știau că toate provin din micul atelier unde trăia intens Mihai Mafteuţă.
Apoi, erau lucrările de dimensiunile unei cărţi poștale. Altele erau A4. Era născut la Iași. A lucrat mult timp în Ministerul Finanţelor. A luat lecţii și a fost atent îndrumat de pictorul Nicolae Ambrozie, cel care a pilotat perioadele de început pentru mulţi oameni din Asociaţia Artiștilor Plastici din București. Lucrările sale au ajuns în Germania, Franţa, Rusia, Statele Unite ale Americii, Bulgaria, Spania, ori în Regatul Ţărilor de Jos.
Acum, în afară de fetiţe, duduiţe și cuconiţe, mai primesc mărţișoare și bărbaţii. Asta se întâmplă deja de mult timp în zona Bucovinei. Eu știu deja ce mărţișor m-ar bucura cel mai mult. Dacă mă gândesc mai bine, sunt chiar două. Iniţierea și finalizarea procesului de suspendare care îl vizează pe Marele Werner. Acesta e primul. Al doilea- trecerea unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului Mâţu-Cîţu. Am rezolvat deci chestiunile arzătoare în politichia românească. Putem trece la oile noastre. Oi care astăzi sunt mărţișoarele. Nu știu cum este vremea pe la dumneavoastră, dar aici, de unde scriu eu, din însorita Brează, vremea este foarte călduroasă. Este atât de cald încât chiar acum mă duc în dulap să mă uit după șpilhozen. Trebuie apoi să mă gândesc unde or mai fi șlapii?
La finalul prezentelor rânduri, cu umilinţă, cutezăm a vă ruga să binevoiţi a primi urarea noastră sinceră de sănătate deplină pentru dumneavoastră și cei dragi. Chiar și pentru cârcotaşi.
